Farmecul presei libere si independente e sa critici pe un politician cind e la Putere, si nu cand nu mai e nimic. Adevaratul curaj intelectual l-au dovedit cei care l-au criticat pe Ion Iliescu in primele luni ale lui 1990, cand era cel mai puternic om din Romania, si nu acum, cand e atat de slab, incat nu-l mai apara nici partidul pe care l-a creat si nu-i mai sar in ajutor nici cei care-i datoreaza cariera politica.25 IANUARIE 1889. De la tribuna Camerei Deputatilor, Nicolae Blaremberg citeste, timp de doua ore si jumatate, propunerea a douazeci si doi de deputati ai Puterii de dare in judecata a Guvernului I.C. Bratianu, trecut in Opozitie la 23 martie 1888. Bratianu Batranul condusese tara timp de 12 ani. Erodarea fatala unei puteri atat de indelungate isi spusese cuvantul. Violentele din 14-15 martie 1888, rascoalele taranesti il obligara pe Carol I sa cedeze si sa renunte la cel caruia o guvernare atat de indelungata si de absoluta guvernare ii adusese porecla de Vizirul. Exasperata de abuzurile impotriva sa, stimulata de faptul ca si Bratianu, venind la Putere in 1876, se apucase sa dea in judecata fostul Guvern Conservator, coalitia de guvernare e hotarata sa se razbune. Cu prilejul dezbaterilor parlamentare, Liberalul dizident Take Ionescu ia cuvantul pentru a declara ca se opune initiativei colegilor sai de lupta. Adresandu-se partizanilor darii in judecata, marele om politic isi explica astfel pozitia :

"In politica nu sunt decat doua tribunale: opinia publica de azi, cu drept de apel la opinia publica de maine, care se cheama istoria; in afara de aceste tribunale nu e nici unul, carierele politice nu intra in consideratiile unei hotarari de curte."

Anticipand verdictul dat de Tribunalul Istoriei, Take Ionescu spunea in sedinta din 28 martie 1888 despre I.C. Bratianu: "Nu cred ca ar fi un semn mai mare de cadere nationala decat atunci cand