Dom' Roman se va alege, probabil, la toamna. Doamna A. s-a ales doar cu un gust amar. Spera ca fata pe care o va naste in ianuarie sa apuce alte vremuri si alte moravuri. In Romania. "Stai sa-ti spun ce am patit", imi zice prietena A. "Saptamina trecuta m-am dus cu treburi in Italia. Ghici cu cine am dat nas in nas pe aeroport?". N-am idee, zic, pe aeroport circula tot felul de lume. "Cu Petre Roman!". Ei si?, zic, mirat; stiu ca prietena A. este destul de umblata prin lume, a vazut in carne si oase suficiente persoane publice, ca sa nu se lase impresionata prea usor de astfel de intilniri. Prietena A., o tinara femeie cu capul pe umeri, este insarcinata in cinci luni si jumatate. "Stai sa-si povestesc ce treaba mi s-a intimplat. Era dimineata, predasem bagajele pentru cala avionului si ma prezint la controlul bagajelor de mina. Stii doar, pui bagajul pe o banda, ti-l scaneaza, iar in timpul asta treci printr-o poarta cu radiatii, sa vada daca nu ai ascuns ceva metale, de exemplu un pistol, pe sub haine. Nu era prea multa lume la ora aceea, se deschisesera mai multe porti, controlul trebuia sa decurga repede. Pun geanta pe banda si dau sa trec. Ofiterul de la securitatea aeroportului (sau politia de frontiera, uite ca nu stiu), o tipa tinara, imi face semn ferm sa ma opresc. Evident, se vedea de la o posta ca sint insarcinata. Apoi face semn unor persoane din spatele meu sa treaca inaintea mea. Cind ma intorc, iata-l pe dom' Petrica Roman, la costum, impreuna cu alti doi indivizi, si ei in tinuta oficiala, cu figuri preocupate. Imi iau bagajele in mina si ma dau intr-o parte. Dom' Roman, zimbaret cum il stim, zice mersi, isi pune bagajele pe banda, urmat de cei doi domni importanti, care fac acelasi lucru. Apoi indivizii trec prin poarta de control. In fine, doamna-domnisoara ofiter imi da voie sa trec si eu. Totul n-a durat mai mult de un minut. Nu ma grabeam nicaie