Vanatoarea nu s-a terminat inca, e abia in toi, insa oamenii se vor plictisi grabnic de zadarnica haituiala si-i vor tine calea la cotitura. Ca la Galati, de exemplu, unde 1.000 de pensionari famelici, nemaiputand rabda umilinta, s-au incontrat cu zelosii jandarmi in usa Prefecturii. Si cum naiba sa scapi de furia masei dezlantuite? Unde sa te retragi atunci, la ananghie, ca la popor e bai?

Intoarcerea la popor pe care o propovaduieste mereu, cu ipocrita si inconstienta voluptate presedintele Basescu, nu e tocmai un lucru simplu. Inaintea sa, multi altii au fost scurtati de cap in poala norodului tradator si nerecunoscator. Maresalul Antonescu si-a iubit emotionant neamul, si maret, ca si Iuliu Maniu de altfel - unul dintre intregitorii Romaniei Mari - , dar ambii au sfarsit prin a fi condamnati in numele... poporului. Nicolae Ceausescu s-a amagit si el aiurea ca taranii, muncitorii si intelectualii il vor omagia netarmurit si la infinit, inchinandu-i ode si imnuri neghioabe. Cand a dat sa revina la poporul de care se departase in mod planificat, scornicesteanul multilateral adulat nu mai avea in spate decat un zid! Un zid de ura clocotinda si de salbatica manie. In fata zvacneau nervoase pustile incarcate cu plumbi incinsi si nici macar strigatul de mama nationala al Elenei Ceausescu n-a fost in stare sa impiedice macelul prezidential. S-a adeverit inca o data ca poporul nu iarta si nu uita. Menirea lui e sa-si devoreze fiii si sa-i arunce la groapa comuna a istoriei, nicidecum sa imprastie pilda recunostintei. Lectia asta a gratitudinii e plictisitoare, banala chiar, si nesangeroasa. Or, razbunarea inseamna isterie, iar pe isterie s-au inaltat ruguri, streanguri si ghilotine. Moartea adica, moartea aceea perfida, comandata, in subterane, de statul calau, spre derutarea sau intimidarea multimii dedate betiei si veseliei toante. Fidel doar infidelit