La un an după Revoluţia din Decembrie, în Constanţa se înfiinţa o librărie, mică afacere de familie. Prăvălia cu Cărţi a devenit în timp un brand, care în oraş este sinonim cu Locul-în-care-găseşti-toate-cărţile.

La 22 decembrie 1990, pe o străduţă din Constanţa, Ştefan Mihăileanu, lua fiinţă mica librărie a familiei Zeciu. De fapt, prăvălia cu cărţi funcţiona într-o încăpere mică şi scundă dintr-o casă bătrânească. Pereţii erau ticsiţi cu rafturi simple, fără niciun fel de decoraţiuni. Cel mai bun mijloc de promovare era mirosul de carte tipărită, de carte nouă, care răzbătea în stradă poftindu-te înăuntru.

În prag era mereu „jupânul“ prăvăliei, care îşi ştia toţi clienţii şi îi anunţa de câte ori primea „marfă“. Fiul său era cel care se ocupa de aprovizionare. Afacerea era, de fapt, a lui. Cristian Zeciu şi-a deschis librăria la îndemnul părinţilor. Când ai lui i-au spus - mai în glumă, mai în serios - „e timpul să faci şi tu ceva util“, tânărul s-a apucat de ceea ce îi plăcea. Foamea de citit, de tipăritură era fantastică în acei ani. După Revoluţie, se stătea la coadă pentru un ziar, iar editurile descoperiseră libertatea de a publica orice.

În acel avânt, tânărul patron de librărie a avut îndrăzneala de a-l aborda chiar pe Gabriel Liiceanu, editorul Humanitas, pentru a-i propune o colaborare. Iar sorţii i-au zâmbit. Drumul spre marile edituri i-a fost deschis. Cu timpul, prăvălia „literată“ a familiei Zeciu a devenit oficial furnizorul de carte a Constanţei: Prăvălia cu Cărţi.

Răbdarea, literă de lege

Cum a reuşit să se impună şi mai ales cum rezistă o librărie pe piaţa din Constanţa poate fi considerată o reţetă miraculoasă. Oraşul care şi-a înghiţit librăriile transformându-le în shaormerii nu se înghesuie la uşa Prăvăliei cu cărţi. Dar cei care îi trec pragul au urmat librăria, oriunde şi-a mutat sediul: pe străzile Mircea