Roger Blin şi Soheil Parsa au pus în scenă „Aşteptându-l pe Godot“, de Samuel Beckett.
Roger Blin n-a făcut parte din nicio grupare artistică sau politică şi, spre deosebire de mulţi alţi regizori din generaţia lui, a căutat mereu să scoată în evidenţă calităţile unui text, şi nu propriile sale idei regizorale: „Nu mă ghidez după niciun fel de teorie şi nu vreau să fiu recunoscut după un stil anume.". Admirator al lui Büchner şi Strindberg, Blin a fost, de asemenea, un susţinător al dramaturgiei contemporane; este primul regizor care a pus în scenă „Aşteptându-l pe Godot" şi tot el a montat piese de Frisch, Adamov şi Genet. Deşi a jucat în multe din spectacolele sale, Blin a recunoscut că nu era un actor complet, pentru că „nu putea juca decât prinţi şi vagabonzi". „Atunci când Beckett mi-a dat să citesc «Aşteptându-l pe Godot», n-am înţeles mare lucru, dar oricum eram convins că e o piesă extraordinară, care merită pusă în scenă. Colegii mei nu erau interesaţi şi toţi ceilalţi la care am apelat în teatrele din Paris m-au refuzat şi mi-au râs în faţă." mărturisea Blin.
Soheil Parsa s-a născut în Iran şi a studiat teatrul în Teheran, dar a fost nevoit să emigreze în 1979, în urma Revoluţiei Islamice. Începând din 1984 lucrează ca regizor, coregraf, actor şi traducător în Canada, ţară în care a înfiinţat compania Modern Times Stage Company împreună cu actorul Peter Farbridge. Pasionat de teatrul lui Ionesco şi al lui Beckett, Parsa a căutat să combine tradiţia teatrală occidentală cu cea orientală; de-a lungul carierei a pus în scenă multe texte clasice (în „Hamletul" lui din 1999, plasat în Orient, actorii erau îmbrăcaţi în chimonouri, costume business şi sariuri indiene), dar sursa lui de inspiraţie o reprezintă poveştile persane, motiv pentru care Parsa se consideră mai mult un storyteller decât un regizor: „Teatrul înseamnă înainte de orice
