Guvernul s-a decis: vrea Constituţie nouă, cu Parlament unicameral şi cu maximum 300 de aleşi ai neamului.
O fi bine, o fi rău? Răspunsul poate fi ca-n poveştile cu Păcală: e şi bine, e şi rău. E bine că scade numărul parlamentarilor. Dar e rău că legislativul rămâne cu o singură cameră. O garsonieră, am putea spune.
De 20 de ani, populaţia României scade întruna, dar senatorii şi deputaţii rămân neatinşi. La începutul anilor '90, la 23 de milioane de locuitori aveam în jur de 470 de parlamentari. În 2010, când populaţia din acest spaţiu a scăzut cu cel puţin un milion (nu există o situaţie exactă, dat fiind exodul spre Vest), avem tot 470 de parlamentari. Sau 471, nu contează.
Contează, în schimb, că am ajuns la o repartiţie jenantă în raport cu majoritatea ţărilor europene. În România, revine un parlamentar la 46.700 de locuitori. Cea mai bună reprezentativitate o au nemţii: 121.000 de locuitori „pe cap de parlamentar". Urmează olandezii (73.300), francezii (69.500), polonezii (68.500), spaniolii (66.500), italienii (62.100) şi belgienii (47.900).
Sub media României (46.700 de locuitori per parlamentar) se situează Portugalia (46.500), Cehia (36.300), Grecia (35.600), Austria (33.000), Bulgaria (31.600), Ungaria (26.400) şi Suedia (26.300). Toate aceste ţări au însă o populaţie de cel puţin două ori mai mică decât cea a României. Singurele care depăşesc 300 de parlamentari sunt Ungaria (386) şi Suedia (349).
Dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, 13 au parlament bicameral, iar 14 - unicameral. Legislativ bicameral au, de regulă, ţările cu populaţie mare, de peste 30 de milioane de locuitori (Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia).
Există şi şase ţări cu parlament bicameral (Olanda, Belgia, Cehia, Austria, Irlanda, Slovenia) care au populaţie mai mică decât cea a României. Acestea au a
