TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI TEHNICA DIHONIEI NAŢIONALE
Este pur şi simplu greu de acceptat faptul că în patru ani nu a existat nici măcar o singură idee, problemă, care să întrunească consensul forţelor politice nou apărute pe scena istoriei. A existat, poate, un moment timid, în decembrie 1990 când, însă, ideea nefericită a dlui Roman de a-şi încuraja susţinătorii care-i huiduiau pe dl Coposu a condus la definitiva compromitere a acestui moment ce, în viaţa oricărui popor normal care, iubindu-şi istoria şi preţuindu-şi viitorul, nu poate fi negociat. Iată însă că şi în privinţa sărbătorii naţionale funcţionează aproape ca un automatism acel soi de dezbinare Putere-Opoziţie care face, de pildă, ca orice comisie parlamentară să prezinte două rapoarte, diametral opuse în concluzii şi în care logica este înlocuită de interesele de partid.
Iată-ne, acum, în faţa unui nou astfel de episod, care nu face altceva decât să ne descalifice în faţa comunităţii internaţionale, dar mai ales în ochii celor care ne "iubesc" şi sunt cu ochii pe noi. De data asta, motivul este prezenţa fostului monarh la festivităţile de la Alba lulia. Dorinţele sale - normale, dar intempestive - de a-şi vizita ţara cu anumite prilejuri, sunt aproape fireşti. Ne-am închipuit că de data aceasta - dată fiind renunţarea la pretenţiiIe monarhice şi autocalificarea de "simplu cetăţean" - se marchează o schimbare de optică în abordarea relaţiilor sale cu ţara. Numai că evoluţia lucrurilor începe să arate tot mai clar iţele unei diversiuni. Pentru că, cu toată bunăvoinţa sa şi bunele sale intenţii, fostul suveran nu şi-ar putea opri credincioşii să manifeste cu osârdia cu care o fac atunci când au prilejul în Piaţa PaIatului şi nimeni n-ar putea asigura din acest punct de vedere, o bună desfăşurare a manifestării, iar domnul Coposu a recunoscut cu bun simţ acest lucru. E drept că nu văd cum s-ar putea