Tânărul spune că ori de câte ori caută sponsori pentru competiţiile de orientare i se închid uşile în nas. Totuşi, el nu s-a întors niciodată fără diplomă. Vasile Spătariu a văzut lumina zilei într-o localitate înconjurată doar de păduri, iar acest lucru şi-a pus amprenta asupra sa mai mult decât a crezut.
De mic i-a plăcut să colinde codrul, iar atunci când se pierdea printre copaci nu intra niciodată în panică. „Mă simţeam în elementul meu în pădure. Niciodată nu mi-a fost frică de faptul că m-aş putea rătăci“, povesteşte elevul.
Vasile a aflat pentru prima dată de orientare de la nişte vecini, care erau membrii unui club din Miercurea Ciuc. „Aveam 13 ani când am luat contact cu acest sport. La câteva luni de când am devenit membru al Clubului de Orientare «Carpaţi», am intrat în focurile competiţiei“, povesteşte Vasile. La primul său concurs de orientare, desfăşurat la Lacul Roşu, elevul a şi urcat pe podium.
De când şi-a făcut botezul în orientare, Vasile Spătariu nu a mai ratat niciun concurs. „Anual sunt mai mult de zece competiţii. Mă străduiesc să nu ratez niciuna. E greu să găseşti sponsori. Multă lume confundă orientarea cu orientarea turistică. Sunt lucruri total diferite“, ţine să precizeze elevul.
„Particip pe banii mei“
Cum de multe ori i s-au închis uşile în nas atunci când a căutat bani pentru cazare şi transport la o competiţie, Vasile a recurs la soluţia extremă. „Alocaţia mea era economisită pentru perioadele în care se organizau concursurile. Nu de puţine ori mama mi-a reproşat că arunc cu banii în vânt“, spune tânărul. În mod cert, Vasile a fost încurajat în acest sacrificiu şi de rezultatele obţinute. Niciodată nu s-a întors acasă fără o cupă şi o diplomă.
Rezultatul cel bun este considerat locul al VII-lea la Campionatul Mondial de Orientare organizat în 2007 la Alba Iulia. „Pentr