Un scriitor timişorean, Mircea Pora, urmărit de Securitate timp de şase ani, în perioada 1981-1987, a avut ideea de a organiza o lecţie deschisă despre metodele folosite de regimul represiv comunist, atunci când îşi racola informatorii inclusiv de pe băncile şcolilor. Lecţia-dezbatere a avut loc ieri, la Şcoala generală nr. 15 din Timişoara. Sursa: Adrian Pîclişan

1 /.

„Ca să înţelegeţi ce se întâmpla, atunci trebuie să coborâm cu mintea în acea vreme. Dacă ies acum în stradă şi strig că nu sunt de acord cu Stolojan premier, de exemplu, nu mi se întâmplă nimic. Dar dacă ai fi strigat în anul 1987 că nu eşti de acord cu Dăscălescu, chiar dacă nu era nimeni pe stradă, tot te-ar fi săltat. Ajungeai să crezi că şi copacii erau informatori la Securitate“, a spus Pora, în deschidere.

Scriitorul a exemplificat întreaga lecţie cu propriul dosar de Securitate, unul cu 40 de file conţinând note informatice asumate de sursele Loreta, Leonida, Radu, Ionuţ ş.a.m.d. Cei mai mulţi, foşti colegi. „Trebuia să ştii să te fereşti de fiecare vorbă, trebuia să nu ai păreri, trebuia, în fond, să ai o dublă natură: eventual, acasă puteai vorbi liber, cu nevasta, dacă aveai încrederea în ea, despre ce se întâmpla, dar odată ieşit pe stradă trebuia să-ţi pui masca. Toate instituţiile, de la spitale la biblioteci, şcoli etc. erau supravegheate de informatori care raportau toate cele“, a mai spus Mircea Pora.

Cele mai multe note informative erau de-a dreptul hilare. Una dintre ele, purtând menţiunea „strict secret“, de pe 16 aprilie 1985 şi asumată de un anume „Radu“, face referire la serile dansante organizate de profesorul-scriitor: „Pora şi Vighi ar avea o mare influenţă. Se spune că ar organiza reuniuni ale cadrelor didactice unde se dansează în anumite costumaţii şi se practică anumite distracţii“, se arată în nota informativă respectivă. „Vighi“