Sâmbătă noaptea, în timp ce ucrainenii umblă cu viclenie la robinetul cu gaze, în biroul călduros al primarului de Cluj se petrece o scenă de un rar dramatism
şi cu o încărcătură emoţională maximă. Micul activist UTC de odinioară îşi scrie, cu mâna-i tremurândă, demisia şi declaraţia de avere; cu litere mari, ca la momentele decisive.
Ţara-l cere-n satu’ cu miniştri, să lupte neînfricat cu nemiloasa criză. I-a fost rezervat deja patul din Mareşal Prezan, acolo unde, cândva, pe vremea de mult apusă a regimului ticăloşit, ursul şi cu iepuraşul cinsteau creştineşte câte un păhăruţ de matrafox afumat.
Au trecut şi sărbătorile, l-a văzut ţara prin curte la Peleş hrănind lebedele gonflabile negre, chiar că nu mai poate amâna gestul. Clujenii lui, pe care nu-şi poate permite să-i înşele, îl vor înţelege că nu-i va părăsi niciodată, aşa cum a promis. Pentru că-i va păstra pururi în sufletul său mare, chiar dacă fizic nu le mai poate sta alături. Dar e momentul să se dăruiască ţării care l-a făcut important. Doar şi şefu’ a procedat la fel când cu ţepele
din Piaţa Victoriei şi nu s-a făcut gaură-n bordurile din faţă de la Golden Blitz.
Îndeaproape vegheată de minibustul din bronz al unuia Abraham Lincoln, poza color înrămată a Tiranului lăcrimează duios de pe raftul bibliotecii. Pronie cerească, lacrimile izvorâte din ochiul (care priveşte) drept se preling pe lanţul de aur de la gât, picură pe Constituţia de buzunar aflată pe birou şi pătează capitolul cu atribuţii ale preşedintelui. Flacăra candelei din peretele fără microfoane tresaltă vioi. Cele două ţestoase din acvariu pricep subit că trăiesc un moment istoric. Funcţionarii bugetari ai primăriei, care de obicei le hrănesc sârguincioşi din fondul de protocol, sunt extrem de ocupaţi deocamdată şi le ignoră. Se împachetează maculatura de suflet de la Gazeta, i
