Ce naiba să-i zici, în Ajunul Crăciunului, unui tată al cărui copil zace de 60 de zile într-o secţie de reanimare la Spitalul Fundeni? Băiatul are şapte ani şi 3 dintre valvele inimii blocate. Aşteaptă o operaţie în ianuarie şi-o minune, în timp ce părinţii lui se încred doar în Dumnezeu.
Să-i vorbeşti de miracole, să-l încurajezi c-o bătaie pe umăr în timp ce îi laşi bacşiş doi lei? Să rămâi surd la spovedania lui şoptită la ureche femeii lui, care l-a sunat în cursă să-i spună ce face copilul?
Dragoş Munteanu e taximetrist şi îşi plimbă durerea prin tot Bucureştiul, acolo unde îl cheamă clienţi indiferenţi, surzi ori ameţiţi. "N-o să ne lase El", îi spune bărbatul femeii, cu telefonul lipit de ureche. Ca-ntr-o litanie blândă îi aminteşte femeii tot ce-a făcut în ultimele zile de când nu a văzut-o şi a tot condus . I-a cerut ajutor unei doamne Elena ("I-am zis că-i ultima noastră speranţă, i-am zis că o să muncesc fără liber trei săptămâni, i-am zis că e vorba de împrumut, dar nu am cui să mai cer.. .") Pauză. " Nu mai plânge, n-o să ne lase Dumnezeu".
Probabil că femeia de la celălat capăt al firului invizibil de telefon nu-şi ascultă bărbatul şi dă drumul la lacrimi, lângă patul de spital al băiatului de şapte ani cu trei valve blocate.
Tratamentul copilului costă săptămânal cinci milioane patru sute iar tatăl lui, taximetrist, câştigă doar zece într-o lună. Şi n-are pile, nici cunoştinţe. Nu poate lua medicamente compensate pentru băiat pentru că la Casa de Asigurări de Sănătate sunt multe dosare, iar al lui mai are până ce ajunge în faţă. N-a găsit ajutor nici pe la fundaţii, deşi s-a dus cu o sacoşă de acte. "Nu am pe nimeni", murmură bărbatul, "iar băiatul meu se poate stinge cu zile. În ţara asta, doamnă, nu te ajută nimeni dacă n-ai pe cineva!"
Ce naiba să-i zici, în Ajunul Crăciunului, unui tată al cărui copil zace de 60 de zil