Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.
Fidel Castro rămăne in istorie drept unul dintre cei mai mari regizori mediatici. Şi cănd afirmăm asta, nu ne referim la spectacolele transmise, timp de peste 45 de ani, de televiziunea cubaneză, ci la tragerea pe sfoară chiar a presei cubaneze şi americane dinainte de Revoluţie.
Pe cănd se afla in Sierra Maestra, cu Armata sa rebelă incă zdrenţăroasă, Fidel Castro a exploatat pănă la ultima picătură de sănge nevoia de senzaţional a presei americane. In timp ce Administraţia Eisenhower manifestă prudenţă, dacă nu chiar suspiciune, CIA mizănd pe loviturile de stat date de sergenţi precum Fulgencio Batista, la bază sergent dactilograf, ziarele şi televiziunile americane ii făuresc şi adăncesc imaginea de Robin Hood al luptei impotriva Sistemului Putred. Atraşi de senzaţional, jurnaliştii americani dau năvală in Sierra Maestro. Articolele lor elogioase au influenţă nu atăt in SUA, căt mai ales in Cuba. Elita din insulă e fascinată de Marele Vecin. E suficient ca de dincolo de Strămtoare să vină o adiere rece pentru ca preşedintele sau Dictatorul să se şi neliniştească.
Una dintre cauzele căderii lui Batista a fost decizia Americii de a nu-i mai furniza arme după inăbuşirea unei rebeliuni militare din Cienfuegos prin bombardarea civililor. Pe căi confidenţiale, Batista e asigurat că ajutorul va continua, graţie unor ţări din Carraibe. Pentru elita cubaneză, pentru ofiţerii şcoliţi la Miami, măsura e semnul că Batista e in dizgraţia Marelui Licurici. Reportajele mai mult decăt binevoitoar