Nimic nu mai pare, în România anului de graţie 2012, imposibil. Drumul de la naţionalismul dezarticulat la respectabilitatea candidaturii liberale este explicat în  platourile de televiziune, de către realizatorii de emisiuni care îşi descoperă, subit, înclinaţia pentru   cultivarea binelui public. Indecenţa publică şi incoerenţa doctrinară îşi ating, în aceste zile, o culme în anii de după 1989. Regresiunea către epoca în care Frontul Democrat al Salvării Naţionale guverna alături de dreapta – stânga radicală, în clasicul “ patrulater roşu”, este un fapt care devine  vizibil, pe măsură ce evenimentele se succed. Moderaţia este, astăzi, ca şi atunci, irelevantă şi suspectă ideologic.

Acţiunea Institutului Cultural Român  nu poate fi separată de acest fundal al naşterii noii ideologii a statului român sub guvernarea social-liberală.  Andrei Marga şi noua sa echipă, oficializată prin organigrama adoptată recent, au ca misiune impunerea conceptului USL de cultură naţională.  Accentul se mută, în mod dialectic, de pe cultivarea vinovată a cosmopolitismului pe promovarea  patriotică la valorile României.  Aceasta este, simplificând, varianta oficială pe care o promovează, cu eleganţa inconfundabilă a limbii de lemn,  pagina de internet a   ICR .

Dincolo de fundalul , seducător, al retoricii, se află realitatea avansului naţionalismului autohtonizant, avans posibil prin intermediul extinderii unei cultuti instituţionale a ucazului şi epurării.  Andrei Marga nu face altceva decât să elimine orice urmă, oricât de firavă, a trecului demonizat.  Mai toate articulaţiile care au consacrat ICR în aceşti ani sunt eliminate  şi şterse din memorie. Citită din acest unghi de vedere al reclădirii malformate a ICR, noua organigramă, ce mizează pe prezenţa direcţiilor  generale, ascunde, inabil, intenţia lui Andrei Marga de a  lichida, pe de o parte, un patrimoniu de expe