Prezenta minoritatii rome in universitati a declansat un proces de inovatie sociala, dar acesta nu a fost determinat nici de numarul studentilor romi, nici de competentele deosebite ale acestora, ci de insasi prezenta lor si discursul lor alternativ. Elitele sint formate din oameni care ocupa posturi-cheie, posturi strategice in organizatiile esentiale ale societatii. Reprezentantii sai acced la aceste pozitii si se mentin stabilind contacte socializatoare cu categoriile sociale de acelasi nivel de formare, intretinind legaturi, invatind normele si codurile celor deja existenti in retele. In cazul noilor elite rome (ma refer la specialisti, la intelectualii autentici si nu la nomenklatura roma), cum rezulta din cercetarile noastre, dificultatea este inca accea de a fi acceptate de catre elitele majoritare ca specialisti, profesionisti, experti, cu statut egal cu cel al majoritarilor. Ei trebuie, deci, sa invete codurile si semnele de recunoastere practicate de majoritari, sa dezvolte strategii de interactiune utilizate de catre ceilalti si sa le utilizeze in mod curent, in munca lor, pentru a fi recunoscuti. Iata opinia unei inspectoare intr-o Directie de Asistenta Comunitara: "Pentru a patrunde in lumea majoritarilor, romii au nevoie de o mai buna informare decit acestia. Ei fac parte din doua lumi, lumea comunitatii lor si lumea majoritarilor, unde trebuie sa dovedeasca mereu ca sint competenti. Ei trebuie sa aiba o pregatire mai buna decit ceilalti". Discursul sau este clar, transmite perceptia unui minoritar, a unui marginal care trebuie sa faca eforturi deosebite pentru a avea succes. Cercetarile asupra "minoritatilor active", concept propus si dezvoltat de Serge Moscovici (1979), au dovedit ca minoritarii nu exercita o influenta manifesta (directa sau publica), ci o influenta latenta (indirecta, diferita, punctuala, privata). Ei pun o problema, invita majoritar