Intre 28 iunie si 4 iulie a avut loc la Bucuresti al VI-lea Congres al matematicienilor romani (al doilea dupa 1989). Au participat peste 400 de matematicieni, majoritatea de origine romana, din Romania si din diaspora, de toate virstele, carora li s-au alaturat citiva invitati straini, dintre cei care au legaturi foarte strinse cu scoala romaneasca de matematica. Prima zi a fost dedicata unor rapoarte plenare despre starea invatamintului si a cercetarii matematice din Romania (acestea, cu accente explicit polemice la adresa factorilor de decizie), despre matematica diasporei si despre felul cum e vazuta matematica in societatea romaneasca. Celelalte zile au fost destinate unor prezentari pe domenii. Stirniti de Congresul matematicienilor romani, va propunem doua pagini despre frumusetea matematicii. (Observator cultural)
Aceasta-i intrebarea cu care m-a provocat Ovidiu Simonca. Dupa ce s-a lasat convins, nu usor, sa publice interviul cu George Lusztig, care i se parea destul de putin interesant pentru majoritatea cititorilor Observatorului cultural (desi eu cred ca revista are si multi cititori de formatie tehnica sau stiintifica), excedat, probabil, si pentru ca aflase despre Congresul matematicienilor romani, mi-a oferit si sansa sa ma explic. ii multumesc si incerc.
Dar intrebarea nu e corect pusa. Eu nu pretind ca tuturor ar trebui sa le placa matematica. Ceva ne produce placere atunci cind se adreseaza direct simturilor noastre – nu e cazul matematicii – sau cind se adreseaza intelectului care cuprinde, asimileaza, intelege acel ceva, placerea (bucuria) aparind tocmai ca efect al unei intelegeri profunde. Asemenea placeri intelectuale matematica poate oferi cu asupra de masura. Dar numai dupa ce o intelegem. Nu sintem departe de placerea estetica, ba unii spun ca nici nu exista diferenta: catharsisul la care ajunge matematicianul cind
