Cînd lui Georgică i se născu primul copil, bucuria fu atît de mare încît cheltui bruma de economii pe băutură. Nu-i trecu prin minte să-şi vadă copilul, nici să-şi felicite nevasta, nici să-i întrebe de sănătate, ci se duse glonţ la bodegă, împărţi rachiu şi ţigări în stînga, şi-n dreapta, se dădu mare că el, „Georgică, are o fată de toată cinstea, da’ că la anu’ pe vremea asta... Maricica îi va face sigur altă «fată», cu douăzeci şi unu de degete...“ Cînd, peste cîteva zile, Maricica îi strigă: „Georgică, vino, mă, şi ia-ne acasă“, Georgică se cam pierdu în buzunarele goale... Cînd se născu şi al doilea copil, aşa cum prezise, la exact un an, şi cu 21 de „degete“, bucuria nu mai fu atît de mare, şi nici setea... Georgică era deja sătul şi plictisit de ţipete, mirosuri urîte, biberoane, scutece, griji exagerate şi afecţiuni dedicate... Băiat fercheş, tînăr, frumuşel, deştept şi şmecher, Georgică se gîndi că n-are de ce să-şi risipească timpul pe o nevastă gata să-i schimbe viaţa o dată pe an, şi pe nişte fiinţe atît de gălăgioase şi mai ales atît de cheltuitoare... aşa că uită de bunăvoie să-i mai aducă acasă de la spital, risipi prima de la Primărie pe un chef de pomină şi fugi în lume... Cînd dădu ochi cu Maricica, îi trînti sec: „acu’ nu te pusei io să stai ca vaca. Ai vrut copii, creşte-i!“. Da’ Maricica „stătu ca vaca“ şi a treia oară, şi a patra oară, şi-a cincea oară, cu gîndul că poate Georgică s-o îndura de copilaşi, că poate de mila lor s-o gîndi să-i ajute. Şi se jura pe cele sfinte că n-a greşit cu nimeni altcineva, că i-a fost credincioasă şi că, mai presus de orice, îl iubeşte ca „pe Dumnezeul ei“. Doar că Georgică, fercheş, şmecher şi frumuşel n-o mai asculta de mult. Trecea p-acasă doar să ridice prima, să fure una-alta de prin curte, să-i strige că vine să-i ia şi patul, că el l-a cumpărat, ş-apoi cum să doarmă în „patu’ lui nişte pripaşi“(?), c