Absolut autentic: în autobuz, o bondoaca de 7-8 ani o mitralia pe bunica-sa – „Mamaie, unde traieste ornitorincul?“.
Asta batrâna habar n-avea, dar raspundea cu tupeu: „În America!". A urmat un tir de ineptii. Am ramas neutra, ca Elvetia, n-aveam dreptul moral sa-i spun cârlanei ca bunica-sa era proasta si voia neaparat sa blesteasca. „Mamaie, ce înseamna RATB?". „Regia Autobuzelor si Trenurilor Bucuresti", a nechezat cucoana tapata, care nu rasfoise o integrama-n viata ei. „Mamaie, care e cea mai mare planeta?". „Pamântul!", zice, convinsa ca n-are cum s-o dea în bara cu asemenea optiune. „Mamaie, furnica are creier?". „Sigur ca da, toate animalele au creier".
Mai aveam putin si ori coboram la prima, ca sa ma aburc în alt autobuz, ori o trageam deoparte pe ma-sa mare, sa-i spun sa înceteze. Nepoata-sa era desteapta, pronunta cuvântul ornitorinc fara cusur, în schimb avea o bunica incapabila sa-si cunoasca limitele. Pâna la cap de linie, copila a învatat vreo saizeci de tâmpenii. „Mamaie, de ce ochelarii 3-D au un patrat albastru si unu' rosu? ". „Ca sa te uiti si la eclipsa cu ei".
Eram turbata, deci se poate muri de nervi, asistând la incapacitatea unora de a spune „nu stiu". S-au ridicat sa coboare, dar n-am scapat de epilog. Mamaie s-a enervat: „Nu mai bea atâta apa, ca faci broaste-n burta si te-ngrasi! Las' ca-ti cumpar un suc când ne dam jos!".
