Cu cît prezentul pune mai multe probleme, cu atît mai mult se speră că soluţia-panaceu ar putea veni din trecut. Fie că-i vorba despre credibilitatea internă a regimurilor politice sau despre relaţiile cu vecinii, fie că e menită să vorbească despre prieteni sau despre adversari, Istoria primeşte " premeditat " un rol legitimator şi este însărcinată să arate care dintre versiunile privind prezentul şi viitorul sînt de preferat. În linii mari, acestea sînt coordonatele istoriografiei romantice de secol XIX " şi ale sistemelor educaţionale şi politice contemporane cu ea. Aşa spune teoria " pentru că realitatea prezentă arată cît de insidios poate fi, şi astăzi, un anume neo-romantism ce trece graniţa cărţilor şi plonjează direct în geopolitică. Să luăm exemplul a două state vecine. Nu România şi Ungaria (despre care s-a vorbit frecvent), ci Rusia şi Ucraina. Istoria lor comună, lungă şi complexă, ar trebui să le predispună la calm şi complementaritate " spune teoria. Realitatea spune altceva: tocmai istoria lor comună le îngreunează destinul de azi şi deschide mugurii incompatibilităţilor politice.

Taras Bulba în luptă cu NATO

Mai nou, totul pare a fi plecat de la o aniversare. În 2009 se împlinesc 200 de ani de la moartea lui Nikolai Gogol. În cinstea jubileului, Ministerul rus al Culturii a investit (de-a lungul ultimilor trei ani) 20 de milioane de dolari într-o ecranizare a romanului Taras Bulba. Pe 3 aprilie a.c. superproducţia a avut premiera la cinematograful "Octombrie" din Moscova şi succesul a fost pe măsură. Ca şi în roman, cazacul Taras Bulba din film luptă vitejeşte să-i alunge pe polonezi de pe pămînturile sale strămoşeşti. Dat fiind că polonezii erau invadatorii occidentali (şi catolici) ai acelei epoci, iar Rusia mică (şi ortodoxă) de atunci acum se cheamă Ucraina, nu sînt greu de intuit "ramificaţiile ideologice şi geopolitice" ale aces