Miercuri, 9 mai, am pornit spre Leipzig, cu „haltă” în Praga. Am fost foarte plăcut surpins de Cehia! Cu un an înainte fusesem în Moravia – Brno, şi era plin de cerşetori! M-am simţit ca acasă! Ei bine, în Boemia, e cu totul altă treabă! Secole avans faţă de Brno şi România. Praga m-a surprins! E extraordinară!
Având şi experienţa de cu un an înainte din Brno şi gândindu-mă şi că bine no! E Cehia! Slavi! Est! Dar nu! Am vizitat oraşul cu rucsacul în cârcă, apoi am schimbat 10 euro si mi-am luat mâncare dintr-un supermarket, am luat masa într-un parc, pe o bancă, împreună cu o nemţoaică hitchhikeră ce tocmai mâncase şi ea, iar amu îşi bea liniştită berea. Apoi m-am cazat la Andrei, un tip foarte amabil şi liniştit. Cam opus mie. Dar am conversat foarte fain!
Joi de dimineaţă am luat metroul până la o staţie ce se afla în apropiere de autostrada ce ducea spre Dresda – Leipzig, iar de acolo pe jos, pe marginea autostrăzii, preţ de vreo 5 km până la primul peco. De aci m-a luat dl. Iulian, un şofer de tir din Neamţ! Un om super!
Printre altele mi-a zis: „Măi, copile, eu nu mă duc nici după pâine fără maşină si tu te duci la Paris?” Undeva în Cehia, ne-a depăşit maşina poliţiei şi ne-a făcut semn să îi urmăm într-o parcare, l-a întrebat pe dl Iulian eu cine sunt, iar dumnealui a răspuns: „globetrotter”; vă închipuiţi că a crescut inima în mine cât o pită! Nu au avut nimic de obiectat, mi-au cerut doar buletinul, au verificat în baza de date, iar apoi l-au pus pe dl Iulian să treacă camionul pe sub un „braţ” ca de macara - chestie destinată să detecteze dacă nu cumva dl Iulian avea droguri, clandestini etc. Normal că nu avea. Am vrut să fac poză întregii operaţiuni, dar s-a sărit pe mine ca pe butelie. Nu mi-au dat voie, dar după ce am urcat în tir l-am întrebat pe dl Iulian dacă e ok să fac poză, şi mi-a zis că da. Am coborât geamul jos în timp ce întorce
