Din punct de vedere istoric, Paştele este serbat încă din Antichitate. În perioadele de persecuţie, creştinii serbau Învierea Domnului pe ascuns, în grote, în cimitire, în locuri izolate ori în locuinţe particulare. După ce Biserica a fost acceptată drept cult legal în Imperiul Roman, ceremoniile au început să devină tot mai fastuoase. Cel mai adesea, perioada Paştelui era cea în care erau botezaţi noii adepţi ai credinţei, catecumenii. Ca să ajungă aici, aceştia treceau prin perioade îndelungate de post şi de pregătire spirituală. Catecumenii îşi mărturiseau păcatele şi treceau prin perioade de penitenţă. Apoi, preoţii testau cunoştinţele lor legate de religia pe care o îmbrăţişau. Dacă aceşti candidaţi la botez dovedeau faptul că şi-au însuşit normele credinţei creştine, ei erau admişi la botez. Catecumenii erau îmbrăcaţi în haine albe, simbol al purităţii, apoi erau botezaţi cu apă în numele Sfintei Treimi. Abia apoi erau admişi să se cuminece cu Trupul şi Sângele Domnului. Mesele festive la care participau erau o celebrare deopotrivă a bucuriei Învierii Domnului şi a botezului personal. Teologii povestesc cum, de Paşte, diferenţele dintre bogaţi şi săraci dispăreau şi aceştia stăteau la aceeaşi masă, servind aceleaşi bucate. Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, spune că, în secolul al IV-lea, după ce împăratul Constantin a oficializat cultul creştin, cei care îşi permiteau porneau de Paşte în pelerinaj la Ierusalim, pentru a trăi bucuria Învierii Domnului în Biserica Sfântului Mormânt, ridicată chiar în grota în care a fost depus trupul Mântuitorului.

Credinciosul îşi sacrifica odihna spre a o oferi lui Dumnezeu

Există şi un jurnal de călătorie, din secolul al IV-lea, numit Egeria, care descrie ceremoniile de Paşte. „În general, orice ceremonie legată de această perioadă începea cu o veghe nocturnă. Credinciosul îşi sac