A produs ceva vâlvă numirea doamnei Ramona Mănescu la Ministerul Transporturilor. Doar că subiectul a fost repede acoperit de zgomotul asurzitor al conflictului politic reluat. Şi aşa ne-a scăpat esenţialul din această poveste.
O primă întrebare era dacă doamna Mănescu este potrivită sau nu pentru funcţie. Aşadar, ”Ce vă recomandă?” – ca să reluăm o celebră replică dintr-un film românesc al anilor 70. Ei bine, la întrebarea aceasta nu se poate răspunde pentru că ne lipsesc reperele. Pentru că nu avem termeni de comparaţie.
De fapt, cine este acel minstru al Transporturilor care s-a remarcat în mod deosebit în ultimii 25 de ani, prin realizări de ordin tehnic şi nu prin activităţile politice? Care este nivelul de performanţă demonstrat în domeniul transporturilor, la care ar trebui să ne raportăm? Există astăzi cineva, pe listele de ”specialişti” ale partidelor, care să poată fi dat de exemplu? Este cineva despre care să ne întrebăm cum se face că nu a ajuns ministru în locul doamnei Mănescu?
Ei bine, nu. Dacă ar fi existat un singur reper de genul acesta, atunci am fi avut, astăzi, măcar o autostradă completă de la Marea Neagră până la graniţa cu Ungaria, două-trei magistrale feroviare pe care să se poată circula cu, să zicem, 150 de kilometri pe oră, porturi dunărene modernizate şi metrou în Drumul Taberei. În aproape 25 de ani! Nu le avem.
Să se fi sfârşit, oare, specialiştii în domeniu din România? În mod sigur, nu. Îi găsim în mediul academic, în cel de afaceri, în instituţiile europene şi în sectorul privat din Bruxelles. Problema este că, la noi, nu doar partidele extremiste sunt ”nefrecventabile”. Şi cele democratice au început să fie.
Să găsească cineva argumente solide pentru un adevărat specialist de a se înhăma la un minister greu, precum Transporturile. Salariu de nici 1500 de euro, hăţiş legislativ în care trebuie să fii cu
