Nadia Comănesci descrie în cartea autobiografică cum a devenit prima gimnastă notată cu 10. Sursa: CODRIN PRISECARU
EVZ vă prezintă pasaje din cartea autobiografică a Nadiei Comăneci, "Scrisori către o tânără gimnastă", care, de ieri, poate fi cumpărată împreună cu ziarul nostru la preţul de 10 lei.
"Până în 1976, credeam că Europenele erau cea mai mare competiţie a gimnasticii. Nu văzusem niciodată o Olimpiadă la televizor. Aşa că, ajunsă la Montreal pentru Jocurile Olimpice din 1976, am fost bulversată (...).
Nimeni nu ştie când anume intră în istorie. Am executat fiecare procedeu cu extensia şi amplitudinea aşteptate (n.r. - la paralele), după care am făcut coborârea. Efectuasem exerciţiul la fel ca toată lumea, dar în plus cu un «ceva al Nadiei». În timp ce îmi făceam încălzirea pentru bârnă, pe panoul electric s-a afişat nota. Un 1.00. Nimeni nu ştia ce înseamnă acel 1.00.
Bela Karoly, gata de bătaie, întinsese mâinile către arbitre, întrebând ce voia să însemne acea notă. O arbitră suedeză i-a arătat 10 degete. Tabela nu putea să afişeze 10, pentru că, până atunci, organizatorii nu avuseseră nevoie de aşa ceva. Bela a venit lângă mine şi l-am întrebat: «Dom’ profesor, e într-adevăr un 10?». Zâmbetul i s-a lăţit de la o ureche la alta şi a zis că da (...). Până la sfârşitul concursului, am luat şase de 10 din totalul de şapte acordat la Jocurile de la Montreal. La final, am încheiat cu medalii de aur la paralele şi la bârnă, am fost campioană olimpică absolută, am luat un bronz la sol şi aşa am intrat în legendă. Dar totul pălea în faţa oboselii şi a dorinţei de a mă întoarce acasă."
Micuţa Nadia a uimit o lume întreagă în 1976,
la Montreal Foto: Fundaţia Nadia Comăneci
CITIȚI ȘI: Cum a învins-o Nadia pe Turişceva Nadia Comăneci: "Visul din 1976 nu-l împart cu nimeni"Nadia Comăneci juca fotbal în copilărieA dormit
