In mare masura, nu-mi place nici acum, desi ma topesc dupa unele zone, dupa partea centrala, veche, care conserva o felie sarmanta de normalitate si de bun gust vetust. Da, acolo ma simt aproape la fel de bine ca in orice alta capitala europeana. Zona dintre Hanul lui Manuc, Lipscani, Calea Victoriei, Strada Mantuleasa mi se pare principala atractie turistica a capitalei. Am participat, luna trecuta, al Festivalul Bucuresti - mon amour, organizat de revista „Contemporanul". Am fost intrebat, in mod repetat, de diversi ziaristi, ce inseamna Bucurestiul pentru mine. Drept sa fiu, nu mi-am pus niciodata problema; si am putut trai linistit pana acum cu aceasta dilema. Dar, se pare, a venit timpul sa ma gandesc si la asta... Din 1996, traiesc la Iasi. Nu ma simt iesean, sunt primul din familia mea care s-a „exilat" (benevol) in capitala Moldovei. Regula spune ca cine prinde cheag, cat de cat, in domeniul cultural, coboara sa se legitimeze la Bucuresti. Junimistii asa au facut si au creat, se pare, nu o moda, ci o fatalitate. Ardelenii, de la Goga, Rebreanu, la Breban au procedat si ei identic; au venit, as spune jucandu-ma serios, sa civilizeze un spatiu generos, primitor, dar lipsit de o traditie pe masura celei a Moldovei sau a Transilvaniei. *** Ce e Bucurestiul? Un oras mai mare, atata tot. Constantean fiind, alegerea logica ar fi fost capitala - mai aproape de locul de bastina, mai agitata, mai „lucrativa". Doar ca mie mi-a lipsit mereu pragmatismul. Am ales Iasul nu neaparat pentru el insusi, ci mai curand pentru ca nu-mi placea Bucurestiul anilor '90: imbacsit, plin de praf, aglomerat. Obositor. In mare masura, nu-mi place nici acum, desi ma topesc dupa unele zone, dupa partea centrala, veche, care conserva o felie sarmanta de normalitate si de bun gust vetust. Da, acolo ma simt aproape la fel de bine ca in orice alta capitala europeana. Zona dintre Hanul lui Manuc