Han-Na Chang, o tânără violoncelistă cu o educaţie muzicală aleasă, care a călătorit în toată lumea, care a imprimat numeroase discuri, mi-a vorbit într-un interviu despre cât de important este pentru un muzician să aibă cunoştinţe cât mai variate. Asta admiră la George Enescu, la Giuseppe Sinopoli şi asta a încercat şi încearcă şi ea să realizeze.
● Sunteţi cea care va încheia Festivalul Internaţional George Enescu, alături de Orchestre National de Paris condusă de Daniele Gatti. Este pentru prima dată când vă aflaţi la Bucureşti?
● Han Na Chang: Nu, am mai fost invitată în cadrul ultimei ediţii a Festivalului, când am cântat Concertul pentru violoncel de Haydn. De data aceasta sunt cu atât mai onorată de invitaţia de a închide festivalul şi sunt bucuroasă că voi cânta o compoziţie enesciană, ceea ce va reprezenta o premieră pentru mine.
● Cum aţi descrie experienţa dumneavoastră cu Simfonia concertantă pentru violoncel de George Enescu?
● Este o piesă foarte interesantă şi complexă. Aproape de sufletul meu este melancolia pe care Enescu a imprimat-o lucrării, această emoţie adâncă ce se manifestă de exemplu în deschidere, iar în secţiunea de mijloc există nişte pasaje superbe care vin din suflet şi vorbesc sufletului. Orchestra are un rol foarte important, există câteva momente rapsodice foarte capricioase, în care orchestra şi violoncelul au o relaţie foarte jucăuşă. Per ansamblu, cred că în lucrare se regăsesc faţete multiple ale personalităţii muzicale enesciene. Şi este o mare plăcere să pot cânta această Simfonie concertantă pentru violoncel, o piesă nu atât de des întâlnită pe afişele concertelor, ceea ce este trist, fiind că repertoriul pentru violoncel nu este foarte mare, iar o lucrare de o asemenea complexitate merită să fie ascultată mai des decât se întâmplă.
● Dacă aţi avea ocazia să călătoriţi în trecut şi să