Duminică 11 noiembrie. Mă duc din nou la Dl Sombart, la discretele lui reproşuri că n-am mai trecut, duminica, pe acolo. De data aceasta îi văd salonul în altă lumină: oamenii, în genere alţii, mi se par mai degajaţi, mai excentrici, mai deschişi. Dl Sombart, acelaşi: fineţe maximă, sinceritate, şarmul pe care l-a moştenit, nu mă îndoiesc, de la mama lui, Corina. îi propun chestionarul lui Proust, care devenise prin saloanele de odinioară un joc de societate amuzant. Dl Sombart e foarte prompt cu răspunsurile: îşi cheamă secretara, pe Ines (ea, aflată într-o conversaţie cu un tînăr domn nu-l aude nici la a treia strigare, merkwürdig /ciudat, curios/ comentează pentru sine şi pentru mine dl Sombart), apoi secretara îi scoate un dosar cu interviuri în care se găseşte o pagină din Zeitmagazin, 14 iulie 1994. O copiază pe loc la un xerox plasat undeva, în umbră, în biroul desuet şi mi-o întinde fără să-şi mai arunce ochii pe ea. Nu-mi rămîne decît s-o traduc. Remarc, în treacăt, că cele două chestionare la care răspunsese Proust sînt puse laolaltă şi uşor ajustate:
Care este, pentru Dvs., cea mai mare nenorocire?
înmulţirea incontrolabilă a populaţiei pămîntului.
Unde aţi dori să trăiţi?
într-un castel.
Care este pentru Dvs. Deplina fericire pămîntească?
Să fiu iubit de persoana pe care o iubesc.
Ce greşeli iertaţi cel mai uşor?
Pe ale mele.
Eroii de roman favoriţi?
Don Quijote, Wilhelm Meister, Prinţul Mîşkin.
Personajul istoric favorit?
Montaigne.
Eroinele favorite din realitate?
Iubita momentană, iar în istorie Juliette Récamier.
Eroinele literare favorite?
Ducesa de Langeais, Nataşa Rostova.
Pictorii favoriţi?
Tintoretto, Rubens.
Compozitorii favoriţi?
Mozart (totul), Mahler, Lied von der Erde.
Care sîn