Locasuri de cult ramase monumente de arta si istorie, arta traditionala apreciata si cumparata de straini. Acesta este orasul Horezu, vatra de cultura si civilizatie ce se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra. Numele Horezu a fost mentionat pentru prima oara in documentul dat la Râmnic, la 5 septembrie 1487, de voievodul Vlad Calugarul. Satul a fost apoi donat de Constantin Brâncoveanu Manastirii Hurez. Asezarea s-a dezvoltat ceva mai mult insa dupa anul 1780, când a devenit cunoscuta sub numele de Târgul Horezu, data de la care a fost numita resedinta de raion. Prima scoala a luat fiinta aici in 1832. O data cu noua impartire administrativ-teritoriala din 1968, localitatea a fost declarata oras, iar de atunci cunoaste o rapida ascensiune pe treptele urbanizarii. Mestesugul adevarat se cumpara bine Orasul Horezu este cunoscut drept centru etnografic si de ceramica populara. Din punct de vedere al ocupatiilor traditionale, Horezu este cunoscut pentru pomicultura, cresterea animalelor, olarit, exploatarea si prelucrarea lemnului. Olaritul continua sa reprezinte insa emblema locului. Pentru amatorul de arta populara care calca pentru prima data in Horezu este o adevarata placere sa intâlneasca, din trei in trei case, câte un magazin in care sunt expuse spre vânzare lucrarile artistilor locali. Iar acolo unde nu exista un loc amenajat, câte o piesa agatata in poarta - platou, ciorbalâc, farfurie, castron, farfuriuta, scrumiera, urcior, ceasca sau cana - indica inca un atelier de olarit, inca un creator. Nu sunt putini strainii care, cum pun piciorul in România, tin mortis sa ajunga la Horezu. Iar la a doua vizita, in mod sigur vin si cu vreo câtiva prieteni, fascinati si ei de mestesugul horezenilor, de decorul bogat, realizat cu mare finete si cu tehnici deosebite precum stropitul, jiravitul, desenul cu cornul, tiparitul etc. Deosebit de