In timp ce in Europa eram ocupati cu posibila deraiere a Greciei, departe, in Asia, discutiile si negocierile desfasurate intre Rusia si China au darul de a ne aduce ingrijorari serioase. Motivul este dat de tentativa Rusiei de a-si diversifica pietele de distributie a gazului, tentativa care da semne serioase de concretizare.
Multa vreme europenii s-au amagit cu gandul ca sunt cea mai mare piata de desfacere a gazelor rusesti si, in aceste conditii, pot controla destul de comod politica Moscovei. Desigur, este aberant sa crezi ca poti controla un gigant care, dincolo de puterea sa intrinseca, mai detine si painea si cutitul. Trebuie totusi remarcat ca pana in prezent s-a ajuns la echilibru destul de usor deoarece niciuna dintre parti nu avea interesul sa-si deranjeze prea mult partenerul.
Daca europenii nu au depus niciun efort pentru diversificarea surselor de energie, rusii si-au canalizat eforturile in gasirea de clienti importanti pentru gazul pe care-l produc. Targetarea Chinei nu este un lucru nou, insa pana de curand, oficialii de la Beijing au refuzat colaborarea din considerente de pret. Mult timp s-a crezut ca nimeni nu va avea curajul si puterea sa dezvolte acest proiect din cauza costurilor implicate si a riscurilor de ambele parti. Fiind tari cu ceea ce as numi democratii controlate, politicile lor economice si de dezvoltare depind covarsitor de liderii aflati la comanda. Cu toate ca pentru unii aceasta poate insemna stabilitate, exista sanse ca la viitorul switch de putere (din oricare tara) lucrurile sa se schimbe radical. Daca in privinta Rusiei trecerea lui Putin la presedintie nu mai este un secret sau o surpriza, in China lucrurile stau cu totul diferit din cauza jocului de putere infint mai complex decat la Moscova. Insa, dupa cate se pare, piedicile initiale au fost depasite, iar calea catre semnarea unui acord intre cele doua
