Am citit cu real interes textul domnului Marius Cruceru, decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din Oradea, referitor la cele scrise de mine şi la legea de parteneriat între stat şi culte în domeniul serviciilor sociale. Dacă ne-am mai păstrat vreo fărâmă de umor, aş spune că textul său a fost schimbat din greşeală cu cel compus de vreun elev de liceu teologic baptist care tocmai silabiseşte cum să-i convingă pe români cât de haini şi de netrebnici sunt creştinii ortodocşi…
Domnule Cruceru, vă sunt recunoscător că porniţi tocmai de la modestele mele însemnări, dar vă atrag atenţia că le folosiţi fraudulos pentru o cauză căreia, personal, nu-i aparţin. It’s not my fight, cum ar spune liderii şi fraţii dvs. din Statele Unite. Personal, sunt doar un pasionat observator al vieţii religioase din această parte de cer, preocupat profesional de antropologia vieţii religioase şi de istoria religiilor. Nu mă interesează lupta dvs. personală cu Biserica Ortodoxă Română (BOR) decât ca anecdotică.
Şi, chiar dacă sunt creştin ortodox, am dovedit în suficiente ocazii că am capacitatea şi reflexul de a discuta relaxat despre oricare cult religios din România. Ba, în anumite împrejurări administrative care ţin de biografia personală, am avut şansa să apăr inclusiv libertatea şi drepturile confraţilor dvs. baptişti. Am cunoscut personal câţiva lideri pentru care am o mare stimă.
În mod normal, textul dvs. face parte din categoria celor născute să vorbească de la sine. Raţiunea pentru care vă răspund, totuşi, este aceea că folosiţi abuziv articolul meu făcând slalom printre anumite fraze şi enunţuri care nu convin obiectivului dvs., şi, mai grav, citând inexact sau răstălmăcind pentru a lovi dur în BOR, pare-se, duşmanul dvs. principal. Este un exemplu nefericit de ştiinţă a ocolirii şi curtării (aşa cum, splendid, re-definiţi “periegeza” unui text). Şi ar mai fi
