Chemarea spre creaţia artistică l-a făcut ca atunci când lucra la dispensar să-şi ia cu el şi cărţile despre istoria artelor, din care se documenta permanent.
Primele manifestări artistice s-au evidenţiat la Iulian Asimionesei, ca la mai toţi plasticienii, în copilărie. „De mic copil am avut preocupări artistice, iar prima oară m-am apucat să remodelez teracota sobei din casă. La vârsta de cinci ani făceam portrete ale lui Ştefan cel Mare“, a declarat Asimionesei. Deşi era talentat la desen, nu a urmat drumul artei.
La dorinţa părinţilor, s-a înscris la Liceul Sanitar din Botoşani. Cel mai mult i-a plăcut biologia, iar asta l-a ajutat foarte mult la facultate. Acesta mărturiseşte că în timpul liceului caietele sale erau pline de desene cu corpuri umane. În perioada de liceu a început să citească primele cărţi despre artă scrise de Leonardo da Vinci.
„În operele lui Leonardo am găsit lucruri apropiate de sufletul meu“, a spus acesta. După absolvirea liceului, a urmat un an de stagiu la spitalul din Dorohoi, iar apoi armata, însă în toată această perioadă desenul l-a însoţit mereu, fiind o preocupare constantă.
A studiat cu maeştrii
La un an după ce a terminat stagiul militar, Iulian Asimionesei a început să lucreze la un dispensar din Botoşani. „În toată această perioadă, căram cărţile de istoria artelor după mine şi mă documentam din ele, în timp ce-mi făceam treaba la dispensar“, a povestit artistul, care a decis într-o zi să renunţe la medicină în favoarea artei. Primii paşi i-a făcut cu Aurelian Antal, un artist plastic din Dorohoi.
„M-a învăţat primele noţiuni teoretice şi practice ale artei adevărate şi pentru acest lucru îi datorez foarte mult“, a mărturisit Iulian. În anul 1995 a dat examen la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi, la sculptură. Chiar dacă a picat, nu s-a descurajat. La Iaşi l-a cunoscut pe maestrul