S-a indragostit pana peste urechi, fie de orice animal or fi fost. La inceput, parea sa nu se fi intamplat nimic, doar ca si-au sporit amandoi frecventa vizitelor in blocul-turn. Si orele au inceput sa coincida. O zi pe care si-ar fi dorit-o si raposatul. Da, frumoasa zi. Tramvaiul mesteca frazele, le zguduia, le izbea de geamuri, incat ajungeau de la unul la celalalt amputate, strivite, niste franturi din care era cam greu sa constitui intregul. Sters de nori, cerul intra prin geamuri, violaceu, punandu-si o amprenta inefabila, dar taioasa, pe chipuri. Opt fara douazeci. Ajungem la timp. Din statii, calatorii urcau intempestivi, certareti, tacuti, batrani, tineri, bolnavi, veseli, mahmuri, hai, urca odata, mosule, decenti, muncitori, flegmatici, tarani (Vezi ca-mi rupi ciorapii, cu cosul dumitale. V-ati cuconit cu totii. Ce-i tranvaiul tau? I-ati masina mica. Pletosule! Saru-mana, doamna Vali, ce faceti? Lupt. Pe baricade. Pentru tara asta frumoasa),universitari, bancuristi, copii, parlagii. Uita-te la asta, cu tractorul. Intra in noi. „Vai, doamna Stela, stiti ce era sa patesc? Era sa fiu mort." „Ei, da' cum asa, domn' profesor?!" Ochii doamnei Stela s-au dilatat, mai ceva decat ochii calatorilor din tramvai, cand vedeau tractorul acela cum intra in ei. Asta intra-n noi. „Eram in tramvaiul 3, doamna, tocmai ajunsesem la curba aceea de la intretaierea strazii Pandel cu strada Tararasi. Stiti curba aceea, doamna?" „Ei, domn' profesor, cum sa n-o cunosc, o stiu." Asta intra-n noi, nu se uita. „Din partea cealalta venea un tractor cu remorca, doamna. Il vedeam." „Ei, cum asa?!" „Da, doamna, stiti ca acolo strazile se-ntalnesc in unghi ascutit, intre cele doua laturi ale unghiului e un spatiu viran." Carnea trandafirie a doamnei Stela tremura ca piftia. O piftie roza. Buna si asta. Dobitocu' nu se uita. Intra-n tramvai, domnule. „Il vedeam cum vine, toata lumea il vedea