Vizita lui Günther Verheugen în România ne-a mai lecuit de-o iluzie. Fireşte, dacă suntem normali şi dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" şi să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deşi s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În patru luni de guvernare nu s-a făcut nimic!") comisarul pentru lărgirea U.E. şi-a amendat zicerea lăsându-ne într-o ceaţă încă mai lăptoasă: "Românii trebuie să manifeste încredere în guvernul ţării!" Păcat că dl. Verheugen nu şi-a dus vorba până la capăt: care guvern şi care ţară? Dacă s-a gândit la România şi la guvernul Năstase, înseamnă că am încurcat-o rău de tot. Românii aveau o imensă încredere în dl. Năstase şi înainte de a-i fi făcut galerie dl. Verheugen. Mă întreb ce se va întâmpla începând de luni!

Problema e că încrederea nu ajută în România la nimic. În cine să avem încredere? În ditamai oamenii politici albiţi la tâmple care se zvârcolesc lubric, mângâind scabros bucile cutărei "traseiste" avansată la excepţional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speţă, care nici pus în faţa probelor absolute nu-şi recunoaşte ticăloşia? Cocoţat la balconul unei nesimţiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viţă" îi privea pe Mircea Dinescu şi pe Cristian Tudor Popescu ca pe nişte gângănii agasante pe care urma să le strivească, din clipă în clipă, cu superbul său baston de gradul treizeci şi trei.

Dacă masoneria română s-a aflat atâta vreme sub oblăduirea acestei scule a Securităţii, m-am cam lămurit ce e şi cu "loja" care dă insomnii naţionaliştilor români, scoşi din minţi de aşa-zisele malversaţiuni ale "iudeo-tâmplarilor"! Să fim serioşi, domnilor: cu Amedeu în frunte, masonii români n-au fost decât aluatul docil, gat