Multe fiţe, prosteli şi aiureli a mai pus la pământ criza, într-o perioadă de altfel incredibil de scurtă, după anii de delir în care s-au impus ori au fost chiar promovate! Măcar de-ar ajunge definitiv îngropate şi nu ar mai scoate din nou capul, trase de păr de interese care fac doar rău.
Din punct de vedere economic, cea mai mare aiureală pusă la pământ de criză este aceea a dezvoltării prin consum fără producţie. Aşa sună pretenţios esenţa problemei, dar aceasta a avut mai multe faţete şi manifestări concrete care, numai cu puţini ani în urmă, au bulversat economia şi au aiurit viaţa de zi cu zi a oamenilor: credite de consum fără noimă şi fără vreo conştientizare a dificultăţilor de rambursare; apel la importuri fără acoperire financiară în exporturi; cântări absurde ale unor deficite externe imposibil de susţinut; stimularea cererii interne fără încurajarea producţiei interne; cumpărări de maşini fără construcţii de şosele; invazie de bănci şi de hipermarketuri străine fără industrie şi agricultură autohtone şi alte câte şi mai câte.
Toată şandramaua s-a dărâmat în nici un an după ce a fost oprită finanţarea externă, adică exact ceea ce o ţinuse artificial în picioare. Şi, să fie clar, finanţarea externă a fost oprită chiar de cei care construiseră şandramaua şi îşi imaginaseră probabil că aceasta poate ţine loc de dezvoltare sau că poate fi o anticameră a acesteia.
Tot ceea ce o luase razna (vânzările de maşini, imobiliarul, vânzările de electrocasnice şi electronice, importurile, creditul de consum) s-a dărâmat într-un singur an, prin căderi la cote între 40% şi 70% care, la asemenea dimensiuni, nu pot fi puse în cârca crizei, ci doar a aiurelilor anterioare.
Eşecul lamentabil, pus în evidenţă de dărâmarea şandramalei, este imputabil, în proporţii relativ egale, pe de o parte, băncilor străine aciuate în România şi