De 60 de ani încoace, România a fost reorganizată administrativ pe bază de manevre politice deghizate în emusaiuri economico-sociale. În 1950, cele 58 de judeţe moştenite de la "vechea orânduire" sunt transformate la îndemnul consilierilor sovietici în 28 de regiuni. Prilej cu care funcţionarii administraţiei "burghezo-moşiereşti" sunt înlocuiţi cu cei puşi de comunişti.
În 1952, potrivit principiilor internaţionalismului proletar şi viziunii încă de la înfiinţare a PCR, care considera România un stat multinaţional, opresor de minorităţi, este creată Regiunea Autonomă Maghiară, cu populaţie majoritar ungurească. În 1960, când cursul politicii regimului Dej se îndepărtează de Moscova îndreptându-se spre comunismul naţionalist, dus pe culmi de Ceauşescu, Regiunea Autonomă Maghiară primeşte teritorii locuite majoritar de români şi pierde din cele cu populaţie majoritar maghiară, fiind redenumită, după "ameliorarea etnică", R. Mureş Autonomă Maghiară.
În 1968, Ceauşescu dizolvă sistemul regiunilor de tip sovietic şi reinstaurează judeţul ca unitate administrativ-teritorială. Cu această ocazie, funcţionarii fideli regimului Dej sunt înlocuiţi cu oamenii lui Ceauşescu, iar R. Mureş Autonomă Maghiară este spartă în judeţe, cuvântul "autonomie" fiind şters de peste tot.
Acum, aşa cum voinţa tovarăşului Stalin era invocată în anii '50 pentru redesenarea obligatorie a hărţii României, gruparea Băsescu-Boc invocă Uniunea Europeană ca nou topograf nemilos al regiunilor. "Nu facem regiuni din judeţe, nu ne dă UE bani". Ziarul Gândul a demontat această absurditate manipulatorie a guvernului: cum e şi firesc, Bruxellesul spune că atribuirea de fonduri UE se bazează pe calitatea şi cantitatea proiectelor prezentate de o ţară, şi nu pe mărimea unităţii administrative, care rămâne la latitudinea autorităţilor. Pe scurt, dacă nu eşti în stare să generezi proiecte va
