Aflu că dl Bogdan-Alexandru Stănescu – în calitatea dumisale de director la Polirom – are nişte nemulţumiri legate de o „Scrisoare“ de la Lisabona (adresată Simonei Sora), în care mi-am permis cîteva observaţii despre ediţia Originalul Laurei păstorită de editura pe care cu îndîrjire o conduce. Este inutil să mai înşir aici motivele pentru care cred – la fel ca mulţi nabokovieni – că această „carte“ nu trebuia să apară: nu editurile (deci inclusiv Poliromul) sînt de vină pentru această gafă cu iz de lezmajestate, ci Dmitri Nabokov însuşi; oricum, „cartea“ este pe piaţă, deci e un caz închis... O să mă rezum, aşadar, la contraacuzaţiile pe care mi le aduce dl Stănescu – cu o tenace tendenţiozitate: 1. Numărul de pagini; dl Stănescu zice că sînt mai puţine (267) decît are Penguin-ul (304). Aşa e. Numai că, dat fiind puţinătatea conţinutului acestei „cărţi“, a publica tot textul în versiune fotocopie-sus, transcriere-jos ar fi redus totul la un fel de broşură. Or, această „carte“ trebuia să arate – totuşi! – ca o carte... Este exact sensul spuselor mele, nicidecum pretinsa (şi auto-acuzatoarea) sugestie de „arghirofilie“. 2. Opţiunea traducătoarei (căreia, din delicateţe, i-am omis numele – lucru pe care dl Stănescu evită să-l menţioneze!) pentru „madam“ într-un anumit context devine şi mai comică, acum că dl Stănescu ne-a explicat raţiunile, ca să zic aşa, logice&genealogice ale folosirii sale: pentru că – ne spune dl Stănescu – servitoarea l-ar fi suspectat pe curier că este... francez! Lăsaţi-mă să rîd şi mai cu poftă: carevasăzică, dl Stănescu crede că dacă cineva ar fi (punem cazul!) „francez“, ar întreba de... „madam“!? (Atenţie, nu de „madame“, italizat!) Dl Stănescu consideră – ferm – că „Atît curierul care întreabă dacă «madam» e acasă, cît şi răspunsul servitoarei impuneau ca soluţie românescul «madam», care, totuşi, înseamnă «doamnă». Întrebarea servit