Este vizata in primul rand, in stilu-i inimitabil si sintaxa alambicata, serparaia securistica botarlano-ciurlaueasca, dar uneori chiar si deraparea prietenilor. Autorul nu generalizeaza, nu trimite la vina colectiva, ci judeca de la caz la caz dezumanizarea practicata in comunism. „Dusmanul" UAIC nr. 1, Luca Pitu, publica Documentele antume ale „grupului de la Iasi"(Editura Opera Magna, Iasi, 2012), „editia a treia: revazuta, adaugita si inzestrata cu ilustratiuni", cu alte cuvinte, sunt date la iveala file din fostul sau dosar de securitate despre el insusi si despre ceilalti membri ai grupului, toate comentate (sau comendimentate) cu note, notite si notule ale Maestrului din Cajvana. Trebuie spus ca acestea din urma fac deliciul sau, mai bine zis, sarea si piperul cartii. Mai trebuie spus ca sunt puse la bataie si alte materiale: cartile lui Mihai Pelin, de pilda, pagini din dosarul securistic al lui Dan Culcer, extraordinara scrisoare a lui Dan Petrescu catre organele de represiune si altele multe. Nu imi propun aici sa scriu despre „grupul de la Iasi", despre efervescenta unor personalitati iesene grupate in jurul revistelor studentesti Dialogsi Opinia studenteasca. Nu ar fi nici loc si sunt in general cunoscute. Desigur, daca ne gandim la generatiile mai tinere, aceste documente le pot parea scoase dintr-un roman SF. Tinerilor le va fi greu sa priceapa ce este cu aceste dosare comuniste, in care se consemnau cartile straine citite, masinile de scris sau orice barfulita impotriva regimului. Oh, dosarul de altadata: „fascinant, caraghios, instructiv, paranoic. Dezgustator" (Livius Ciocarlie, Cartea cu fleacuri, citata de L.P.). Dar aceste dosare au existat, oameni buni! Pe romanul risipitor epicureic (cum spunea Noica), interesat numai de kila de cartoafe sau de dezvortul andreeo-stefanian, adica de prezentul imediat si epidermic, aceste dosare nu-l intereseaza,