Alegerea sistemului de tâmplărie, după material (PVC, aluminiu sau lemn stratificat), provenienţă (german, belgian, italian, grecesc, turcesc etc.) sau firme producătoare, nu este deloc uşoară. Importanţa acesteia pentru închiderea unei clădiri este determinată de efectul economic şi ambiental. De aceea ne-am adresat unui specialist recunoscut, ing. Nicolae Niţulescu, dir. INCON.

Pierderile termice într-o clădire se produc de regulă 9% prin podea; 24% prin acoperiş; 26% prin pereţi şi 41% prin ferestre şi uşi, deşi suprafaţa acestora reprezintă cca 10% din suprafaţa totală a clădirii. Dotarea clădirii cu o tâmplărie adecvată corectează pierderile, diminuându-le mai mult sau mai puţin, în funcţie de calitatea acesteia. Tâmplăria clasică din lemn, echipată cu sticlă clară simplă, a devenit inutilizabilă. În timp s-a adoptat tâmplăria metalică, iar apoi s-a trecut la cea din aluminiu, din lemn stratificat, din PVC extrudat sau din combinaţii între ele. Fiecare dintre acestea prezintă avantaje şi dezavantaje.

Tâmplăria din aluminiu cu barieră termică prezintă o foarte bună rezistenţă la agresiunea mediului, o întreţinere relativ uşoară, o bogată paletă coloristică, dar şi un preţ de cost mai ridicat. Tâmplăria din lemn stratificat prezintă o eleganţă deosebită, o eficienţă termică remarcabilă, dar şi o rezistenţă modestă la agresiunea mediului exterior, fiind vulnerabilă la ultraviolete şi ploaie. În acelaşi timp, întreţinerea este costisitoare, iar preţul destul de incomod. Tâmplăria din PVC extrudat prezintă o foarte bună fiabilitate, o izolaţie termo-fonică corespunzătoare, în funcţie de numărul de camere prezentat de profilul constructiv, o etanşeitate excelentă şi un preţ de cost accesibil. Dezavantajul acesteia îl constituie gama coloristică săracă. Este de reţinut că nu toate ferestrele din PVC sunt la fel de performante. Deosebirile esenţiale sunt