Persoanele cu handicap, si asa batute de soarta, trebuie sa mai treaca printr-un calvar. Dusi in brate, in spinare sau tiris, acesti ieseni escaladeaza in fiecare zi treptele institutiilor. Treizeci de minute de chin si umilinta este minimul pe care il suporta o persoana cu handicap nu pentru a se deplasa dintr-un capat in altul al orasului, ci pentru a urca treptele Policlinicii nr.1. Fiecare treapta inseamna un efort fizic urias, iar cind ajungi sus, nu mai ai nici suflu, nici demnitatea de a privi in ochii oamenilor care te urmaresc cu mila. Este un drum pe care un om normal il face nici intr-un minut. Tocmai de aceea, in toate tarile civilizate exista rampe de acces la institutiile publice pentru ca aceste persoane sa nu traiasca astfel de umilinte. Este Romania o tara civilizata? Potrivit legii da, insa in realitate putine institutii din Iasi s-au dotat cu astfel de rampe. In mod surprinzator, exact acolo unde ar fi trebuit sa fie mai multa intelegere si deschidere, la Policlinica nr.1, persoanele cu handicap sint nevoite sa se tirasca pe scarile abrupte sau, in cel mai bun caz, sint carate in brate de catre rude. Adica exact in cladirea care adaposteste Comisia de Expertiza pentru Persoane cu Handicap. Valentin M., de 35 de ani, isi trage cu greu picioarele pe caldarim din cauza unei semiparalizii si priveste doar in jos sa nu vada ocheadele oamenilor care-l privesc cu mila. Cu o mina pe umarul mamei si alta pe un baston, tinarul se tiraste cu greu spre Policlinica nr.1, unde la subsol functioneaza Comisia de Expertiza pentru Persoane cu Handicap. Din trei in trei pasi se lasa pe vine si se odihneste tinindu-se de baston. Cind ajunge la scarile abrupte, parca nu mai are nici o vlaga. Femeia se apleaca si ii ridica un picior asezindu-l pe scara. Apoi il aduce si pe celalalt pe treapta. Oamenii care trec prin fata Policlinicii se uita cu mila la cei doi. Pina la