GURMANDUL IN BUCATE
Macrou cu sos tzatziki, un preparat inedit, usor si gustos, binevenit dupa ospatul de sarbatori
Cu siguranta v-ati dat seama ca pana de curand am fost asaltati de o sumedenie de vedete. Porcul de la Ignat, cozonacii de Craciun, sarmalele, fripturile si piftiile de la Revelion. Bune si gustoase, as zice eu. Dar imi da tarcoale totusi o nedumerire. De ce nu este si macroul o vedeta? Aratos este. Ce peste mai are trupul atat de subtirel, ca tras prin inel, cu dungi negre pe spate si cu burta colorata in argintiu? Curajos este. Cu toate ca rareori se "gandeste" la consecinte (in special atunci cand ii este foame). In aceste conditii, se repede la ceea ce vede in fata ochilor (nu conteaza daca este comestibil sau nu) si fuge de eventualii competitori. Situatie de care profita din plin pescarii. Macroul se multumeste cu orice nada, asa ca nu e nevoie de cine stie ce imaginatie diabolica pentru a-l prinde in plasa. Din aceasta perspectiva, nu este prea istet. Nu e nici cel mai impunator locuitor al marilor (nu se compara cu cei 15 m lungime ai rechinului alb), dar nici cel mai mic. Si totusi, este o vedeta. Nu doar pentru ca este considerat unul dintre cei mai rapizi pesti, la fel ca tonul sau pestele-sabie, atingand viteza unei masini de moda veche: 50 km/h. Secretul? Este gustos, accesibil oricui si se pescuieste intr-o cantitate impresionanta.
De altfel, in Asia circula un proverb care spune asa: "Saba o yomo". Adica, "Fii atent la macrou!" sau "Ghiceste macroul!". Va veti intreba poate care este talcul acestui proverb. Ei bine, macroul este foarte usor de pescuit (v-am spus mai devreme ca se repede la orice ii apare in fata ochilor, inclusiv la momelile pescarilor) si se gaseste din abundenta. Asa ca, pentru a scoate un pret bun, vanzatorii de peste supraapreciau cantitatea de macrou din lazi. Generalizand, proverbul vrea sa ne atr
