Un francez care s-a nimerit odată prin ţara noastră în perioada sărbătorilor (nu mai ştiu - şi nici nu contează - dacă de Paşti sau de Crăciun) a făcut o observaţie necruţătoare asupra felului nostru de a le petrece. Spunea că toţi românii au obiceiul să adune o mulţime de alimente şi să înceapă să pregătească mesele de sărbători cu multe zile înainte, după care, de îndată ce postul încetează, se pun pe mîncat şi pe băut. Fac vizite între rude şi mănîncă peste tot la mese fabuloase, întinse non-stop. Lui i se părea că e un fel de îndopare teribilă, imposibil de refuzat sau de evitat, de parcă toată lumea ar posti un an întreg sau ar duce-o într-o mare sărăcie, iar de sărbători ar trebui să-şi scoată pîrleala, să mănînce şi să dea şi la alţii pentru tot anul. S-ar putea crede că acest "stil" vine din perioada comunistă, cînd nu se găseau de nici unele şi lumea încerca într-adevăr să recupereze de sărbători, să pară că nu are nici o grijă, măcar atunci cînd îşi invita rudele la masă. Se pare însă că obiceiul e mult mai vechi şi francezul nostru nu e primul care îl descoperă. Să ne amintim ce a păţit abatele de Marenne din povestea lui Sadoveanu, pe la anul 1600, în Moldova. Dar poate că francezii sînt obişnuiţi cu mese mai uşoare, cu cantităţi mai mici. Poate că la ei delicatesele sînt mai tot timpul anului şi nu au nevoie să facă paradă de ele la ocazii speciale. Chiar şi aşa însă, nu se poate trece uşor peste ideea de exces, în ceea ce ne priveşte. Ştim că, de sărbători, la farmacii se termină Colebilul, iar la spitale se înregistrează o mulţime de cazuri de intoxicaţii şi alte accidente legate de

prea multă mîncare şi băutură. De altfel, în preajma sărbătorilor sînt şi o mulţime de emisiuni medicale cu sfaturi pentru prevenirea unor asemenea accidente. Direcţiile de sănătate dau circulare speciale. De Crăciun se reaminteşte pericolul trichinelozei, de P