Fracturi sau oase rupte. Le puteţi spune cum vreţi, înseamnă acelaşi lucru. Ele reprezintă cele mai comune probleme ortopedice întâlnite în timpul iernii, ca urmare a alunecării pe gheaţă. Dacă nu aţi deprins până acum “arta căderii”, care se învaţă la cursurile de judo sau de arte marţiale, atunci este bine să ştiţi câteva lucruri despre fracturi. Cât de grave sunt, ce complicaţii pot apărea, cum pot fi prevenite. Multă teorie, veţi spune, dar în cele mai multe cazuri ea ne poate scuti de suferinţă şi spitalizare.
SemnePotrivit DEX, fractura înseamnă ruperea unui os sau a unui cartilagiu tare (ţesut elastic, care se regăseşte la articulaţiile oaselor). Fracturile pot fi împărţite în funcţie de aspectul pielii la locul traumatismului. Ele pot fi închise – dacă pielea este intactă, sau deschise, în cazul în care aceasta este secţionată de fragmente osoase. Edemul (umflătură generată de acumularea de lichid seros în ţesuturi), tumefacţia şi durerea la locul impactului sunt câteva semne care “trădează” o fractură închisă. Uneori, dacă palpăm zona respectivă, putem simţi mici fragmente de oase care se mişcă independent unele de altele sau chiar trosnituri.
Medicii spun că, în timpul iernii, sunt mai frecvente fracturile de antebraţ, femur şi cot.
Tratamente minim invaziveOasele fracturate sau distruse în totalitate se pot reface cu ajutorul unor dispozitive de fixare, interne (plăcuţe de osteosinteză fixate cu şuruburi) sau externe. Dacă fractura este închisă, imobilizarea oaselor se poate face cu nişte broşe speciale (şuruburi fine), nu mai groase de 2 mm, care pot fi fixate din exterior. Astfel, nu mai este nevoie de deschiderea fracturii. “Sunt mijloace de tratament minim invazive, care conduc la o recuperare rapidă şi la scăderea perioadei de spitalizare. De exemplu, în cazul unei fracturi de cot, broşele speciale