Sărăcia îi forţează pe mulţi pietreni să accepte munca la negru. Deşi ştiu că încalcă legea, oamenii sunt dispuşi să facă orice numai să aibă cu ce să trăiască de la o zi la alta.
Revenit în ţară în vara lui 2008, după ce a lucrat pe un şantier din Italia, Petru L., de 37 de ani, s-a văzut nevoit să ia viaţa de la capăt. Are doi copii pe care trebuie să-i crească, aşa că a făcut tot posibilul pentru a-şi găsi o slujbă. S-a angajat ca distribuitor de marfă, dar şi-a pierdut locul de muncă în noiembrie anul trecut.
Acum a acceptat oferta unui prieten, care are o firmă de construcţii. Lucrează fără forme legale, iar salariul variază de la o lună la alta. „Nu-mi convine, dar nu am ce să fac. E bine şi aşa. Sper să treacă cât mai repede perioada asta şi să-mi găsesc şi eu un serviciu mai bun, ca să am şi vechime pentru pensie. Până atunci, trebuie să am grijă de băieţi“, povesteşte Petru.
Numărul şomerilor, dublu faţă de 2009
La început de an, 16.140 de nemţeni nu mai aveau un loc de muncă, de două ori mai mulţi faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009. Frica de a rămâne fără un venit lunar îi determină pe mulţi să accepte orice, de la condiţiile impuse de angajatori şi până la a lucra fără forme legale. „Lucrez la un magazin din Dărmăneşti. Îmi dă 6.000 de lei pe lună şi acum mi-a spus că vrea să-mi treacă jumătate de normă pe cartea de muncă, dar eu să lucrez normă întreagă în continuare. Şi aşa nu am mai avut o zi liberă de trei săptămâni“, povesteşte Ramona, vânzătoare.
Dacă unii au încă norocul de a fi angajaţi cu acte în regulă, controalele făcute anul trecut de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Neamţ în cadrul campaniei „O zi pe săptămână“ au demonstrat că peste 300 de pietreni au acceptat şi munca la negru.
„Numai în octombrie 2009 au fost depistaţi 32 de angajatori la care lucrau 44 de persoane
