ÎN LUMEA TĂCERII ● Un băieţel are nevoie de implant cohlear
N-aude vorbele de alint, nu-şi aude prietenii atunci cînd îl strigă, iar zarva copiilor la joacă îi e necunoscută. Laurenţiu n-a auzit niciodată. Un diagnostic nedrept i-a refuzat bucuria de a-şi auzi numele strigat de cei dragi. Implantul cohlear ar putea face minunea de a-i picura sunete în urechi.
ÎN LUMEA TĂCERII ● Un băieţel are nevoie de implant cohlear
N-aude vorbele de alint, nu-şi aude prietenii atunci cînd îl strigă, iar zarva copiilor la joacă îi e necunoscută. Laurenţiu n-a auzit niciodată. Un diagnostic nedrept i-a refuzat bucuria de a-şi auzi numele strigat de cei dragi. Implantul cohlear ar putea face minunea de a-i picura sunete în urechi.
Cu ochii vioi şi curioşi, Laurenţiu a început să descopere lumea la cei 4 ani şi jumătate. Nici un nor nu-i trece pe chipul fericit atunci cînd face ceea ce-i place. La ţară, unde mai merge din cînd în cînd lăsînd în urmă praful oraşului Tîrgovişte, descoperă tot felul de minunăţii: animale care-şi lungesc gîturile, păsări care-şi umflă guşile gureşe. Băieţelul nu înţelege cînd Grivei din bătătură este supărat pentru că nu-i aude lătratul şi nici nu poate imita văcuţele sau curcanii. Pentru că în lumea lui e linişte deplină.
DESCOPERIREA. Cînd s-a născut, nimeni n-a bănuit că Laurenţiu are o problemă. La 2 ani şi 7 luni, un control medical a venit ca o lovitură pentru părinţi: Laurenţiu s-a născut surd. Diagnosticul complicat suna astfel: "hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală". "Suspiciunea am avut-o văzînd că nu mai începe să vorbească, deşi era măricel", îşi aminteşte mama băiatului. Greul a început cînd copilul a început să îşi manifeste anumite dorinţe pe care nimeni nu le putea înţelege, iar de neputinţă şi frustrare începea să plîngă. "Comunicăm prin semne. Acum învăţăm noi de la el