Mircea Eliade – Henry Pernet,

Corespondenţă 1961-1986. Dragul meu prieten.

Ediţie îngrijită şi postfaţă de Mihaela Gligor;

traducere de Mihaela Gligor şi Călin Cristian Pop.

Prefaţă de Mac Linscott Ricketts, Cluj- Napoca,

Casa Cărţii de Ştiinţă, 2011

Volumul face parte dintr-o serie (coordonată de Mihaela Gligor, care e şi autoarea unui studiu apărut în 2007, Mircea Eliade. Anii tulburi. 1932-1938) dedicată lui Mircea Eliade, alături de Întâlniri cu Mircea Eliade/Encounters with Mircea Eliade (2005, cu o ediţie revizuită apărută la Editura Humanitas) şi Douglas Allen, Mit şi religie la Mircea Eliade (2011) Potrivit autorului, „întâlnirea”, termen favorit al lui Eliade, numeşte nevoia stringentă a întâlnirii Occidentului modern cu lumile arhaice şi neoccidentale, dar şi experienţa specială, cu interacţiuni şi consecinţe imprevizibile, a întâlnirii dintre învăţăcel şi profesor). Deşi se deschide cu o însemnare a lui Eliade din Jurnal, deloc încurajatoare: „Cât de aproximativă, dacă nu chiar înşelătoare sursă de informaţie este corespondenţa unui autor! […] Ce valoare, ce interes ar putea avea o carte poştală expediată în grabă unui fost coleg de liceu sau de universitate dintr-un port italian sau un oraş indian?”, iar scrisorile lui Eliade sunt puţine şi scurte, aproape telegrafice („Inutil să mă scuz: Eu sufăr serios deo fobie cronică de corespondenţă!...”, mărturiseşte într-o epistolă), cartea îşi păstrează interesul graţie privirii prin gaura cheii pe care o intermediază. Fiindcă adaugă detalii inedite biografiei unei mari personalităţi, orice amănunt are însemnătate. Se dezvăluie din nou, la fiecare pas, generoasa, complexa şi destinsa relaţie pe care o întreţinea savantul cu mai tinerii săi colaboratori. Timp de un sfert de veac, Profesorul răspunde insistenţei studentului cu o disponibilitate dezarmantă.