Se stingea in urma cu cinci decenii la Paris. Era deja celebru. Din Chicago, i se comandase o Coloana de 400 de metri, ce urma sa fie inaltata pe malul lacului Michigan. La New York se dorea, de asemenea, amplasarea unei uriase Pasari, in fata la Seagram Building. Nu mai avea timp sa le faca, se epuizase puterea in bratul sau. Dar unul dintre numerosii sai colectionari americani donase muzeului din Philadelphia 22 de sculpturi si desene semnate de el, alti foarte numerosi iubitori de arta se mandreau cu operele sale, statul francez ii cumparase cateva statui, revistele de specialitate ii dedicau numere speciale, iar toate expozitiile internationale incepeau cu el! Fusese unul dintre reperele proteicei Avangarde (alaturi de Apollinaire, Ezra Pound, Erik Satie, Tristan Tzara, Marcel Duchamp, Jean Arp, Victor Brauner, Pollack s.a., care ii vizitau deseori atelierul). Se aflase in miezul uneia dintre cele mai radicale rebeliuni filosofice, artistice, de comportament, inventate la Paris in prima jumatate a veacului trecut. Strabatuse un drum lung, mai mult de autodidact, devenise o legenda – taciturnul carpatic, Milarepa din Montparnasse, in prezenta caruia se asternea o misterioasa liniste de inceput de lume. Contribuise la rasturnarea tuturor criteriilor artistice de pana atunci, dar se si distantase, ferm, de spectacolul lejer, funambul, al experimentelor isterice, in care acelasi Paris excela. De la un moment dat, nici nu mai voia sa expuna in galerii. Isi arata operele numai acasa, catorva, cu multa parcimonie. I se intampla sa planga cu lacrimi adevarate dupa o lucrare pe care o vindea. Isi gasise propriul sau drum "intorcand" formele cu fata spre inceputul lor absolut. Recunostea ca nu stie, si nu-l intereseaza, sa prinda in piatra expresia exterioara a vietii (de unde si refuzul obstinent de a face busturi). Dar polisa monahal viata ideilor. Iar formele sale,