Colegiul Noua Europă, Departamentul de Filosofie al Universităţii "Babeş-Bolyai" şi ARCHES - sub titulatura cărora se ascunde de fapt Ciprian Mihali şi energica sa echipă - au organizat (fără cusur) la Cluj o conferinţă pornind de la textul eponim al lui Foucault (care stă să apară şi în traducerea românească a lui Bogdan Ghiu). Heterotopii, heterotopoi şi heterotopologie - sub semnul acestor trei figuri ale filosofiei contemporane a stat întîlnirea filosofilor cu literaţi, arhitecţi, geografi, istorici, menită a sugera şi prin intermediul interdisciplinarităţii cît de complexă este tema înstrăinării noastre în raport cu locurile pe de o parte şi, mai cu seamă, a locurilor în raport cu ele însele, pe de altă parte. Tema nu este deloc străină celor din patrie. Dacă interpretarea ei începe la noi prin Foucault sau prin intermediul acelui spirit al locului (genius loci) care supra-veghează opera - irigată de "heideggereză" - a lui Christian Norberg Schulz, lucrul este mai puţin important decît observaţia empirică potrivit căreia această interpretare se lăsa de mult timp aşteptată. Comunicările au fost remarcabile, iar discuţiile care le-au urmat imediat sau după încheierea zilei, cu toatele informale, au fost angajate: tema invita din plin la dezbatere şi la părtinire. Într-un top personal, cred că discuţiile despre spaţiul cotidian (Virgil Ciomoş şi Ciprian Mihali), utopiile spaţiului dizolvat de viteză, în maniera lui Virilio, pe care ni le-a înfăţişat Bogdan Ghiu şi, în încheiere, filmul atît de devastator-nostalgic al Ioanei Bot despre Clujul său intim au reprezentat punctele de maxim ale întîlnirii. Conferenţiar de carieră, mărturisesc că rareori am participat la un eveniment atît de puţin plictisitor, iar de această stare febrilă sînt "vinovaţi" în primul rînd studenţii din public: mulţi, mai mulţi chiar decît congestionatul program de sesiune ar fi permis