Organizat în premieră la JO din 1896, ca un omagiu adus lui Filipide, maratonul este şi la CM de la Berlin una dintre probele care suscită un mare interes şi totodată un prilej pentru noi poveşti memorabile. Părintele Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin, a elogiat victoria lui Spiridon Luis, trăgând concluzia că în sport „forţele psihice joacă un rol mult mai mare decât se credea iniţial“. Povestea maratonului nu este nouă, însă de fiecare dată când este spusă ea provoacă emoţie. Ideea organizării unei curse pe distanţa de 42,195 km i-a aparţinut poetului francez Michel Breal, în 1896, astfel dorindu-se a se aduce un omagiu lui Filipide, solul grec care a adus atenienilor vestea victoriei asupra perşilor acum 25 de secole.
Se întâmpla la 13 septembrie 490 d.H, în timpul celei de-a 73-a Olimpiade. Elenii au câştigat bătălia cu armata persană, socotită până atunci ca fiind invincibilă, pe câmpia de la Marathon, iar Filipide a străbătut pe jos cei peste 42 de kilometri până la Atena pentru a-şi anunţa compatrioţii.
“Bucuraţi-vă, am învins!”, a rostit soldatul, după care şi-a dat duhul, intrând în legendă. Istoria primelor maratoane olimpice este una specială. Întâiul maraton din istorie s-a desfăşurat la ediţia inaugurală a JO, la Atena, în 1896. Pierre de Coubertin, restauratorul competiţiei polisportive, a înţeles că acesta semnifica mult pentru gazde, insistând ca el să fie inclus în program. Primul campion olimpic al probei a fost, de altfel, un localnic pe nume Spiridon Luis.
Victoria păstorului Spiridon Luis
În vârstă de 24 de ani, tânărul păstor a fost aclamat de cei 70.000 de spectatori în momentul în care şi-a făcut apariţia primul pe Stadionul Panatenian, cu un avans de peste şapte minute faţă de adversarii săi. Interesant este că Luis s-a oprit pe drum în satul Pikermi pentru a bea un pahar