Primirea Romaniei in Uniunea Europeana este, dupa un scurt sondaj de opinie realizat printre rude si prieteni, cel mai insemnat eveniment de la Revolutia din '89 incoace. Toti cei chestionati au gasit, fireste, si alte momente sau fenomene demne de a fi trecute pe lista celor mai importante momente din ultimii douazeci de ani: venirea Papei in Romania, trimiterea trupelor romanesti in luptele de peste mari si tari, inflatia, coruptia, condamnarea comunismului, criza etc. Intrebarile adresate celor apropiati confirma o veche banuiala, aceea ca individul nu are un sentiment clar al istoriei. Faptele trecute sint pastrate sub forma de amintiri miscatoare care, departe de a se constitui in imagini exacte si precise a ceea ce constiinta a perceput la un moment dat ca eveniment major, se lasa invaluite intr-un halou subiectiv. Data de 1 ianuarie 2007 nu e fixata in calendarul oficial al sarbatorilor romanesti, desi s-ar cuveni. In orice caz, aderarea nu poate concura, in universul afectiv al romanilor, cu sarbatorirea lui Vasile. Abia trezit din Revelion, cui nu i-ar placea sa se duca la vecinul sau amicul Vasile, la o friptura si la un vin? UE e ceva asa, vag si departe, vecinul Vasile e la o poarta sau o usa mai incolo. In UE sint ceilalti, strainii, Vasile e de-al nostru. Onomastica lui Vasile e o singura data pe an, de UE auzim tot timpul. In scurt timp, UE, aceasta chestie despre care fiecare stie cite ceva, dar despre care nici un poporan nu poate spune cu precizie ce e, a devenit parte a vietii noastre. UE in sus, UE in jos, UE sta cu ochii pe noi, UE ne cearta, UE ne da bani (fonduri nerambursabile!), UE ne invadeaza. Iar noi, precum baciul moldovean in fata mortii, filozofam dionisiac-exclamativ: "A naibii treaba, chestia asta cu UE!". In patria noastra, UE l-a trimis pe euro si dulcea limba romaneasca a devenit suav europeana: euro(i), eurocrat, eurodeviz, eurofo