Privind înapoi prin fereastra bucătăriei, o carte fermecătoare, în care dominanta este o indicibilă plăcere a vieţii, chiar dacă dulce-amarul sau durerea însăşi, marile vămi ale existenţei vor fi inevitabil întâlnite în cale. Peste toate însă învinge sentimentul tihnit şi bun al vieţuirii, definit prin intraductibilul cuvânt german Gemütlichkeit. În marca mai multor volume ale scriitoarei, între coperţile cărţii se asociază, firesc, variate genuri. Evocările, diverse şi pline de culoare (poveşti de familie, întâmplări, portrete, peisaje), multe dintre ele nişte mici bijuterii, se îmbină cu ritualul meselor cotidiene ori cu marile ritualuri de peste an. Tihna familiei şi a prietenilor în jurul mesei ritmează existenţa. Este vorba, în toate momentele vieţii, fie bune, fie grele, de preţioasa bucurie – sau consolare – a convivialităţii. Punct la care autoarea pune în pagină şi reţetele felurilor care s-au preparat cu acele ocazii.
Să notăm că volumul scriitoarei germane Dagmar Dusil – născută la Sibiu şi stabilită în Germania de la mijlocul anilor 1980 –, a fost publicat cu câţiva ani în urmă în Germania şi s-a bucurat, pe bună dreptate, de un deosebit succes. Cartea, spune autoarea, este „călătoria rememorării, a reîntoarcerii în oraşul copilăriei, oraşul «de peste pădure». Această călătorie reînvie sentimentul de siguranţă care pe atunci purta semnul veşniciei. Dar viaţa avea să-i dea o lecţie autoarei. La un moment dat, această veşnicie s-a fărâmiţat, devenind trecut. De aceea cartea de faţă este în acelaşi timp o poveste despre vremelnicie, despre dragoste şi moarte, despre inocenţă şi maturizare“.
Dagmar Dusil ne redă o importantă tranşă a vieţii în ţara noastră, văzută (de) la Sibiu, începând cu anii 1950, vremea copilăriei autoarei, până în 1985. Şi puţin după. Există pagini şi despre Clujul studenţiei