Poate ca asa e tara asta, mai sucita. Daca exista o situatie de un absurd uluitor atunci sunt sanse mari sa se repete. Am scris deja despre Horia Georgescu: un om aflat la conducerea unei institutii menite sa faca lumina asupra modului in care manuitorii de bani publici fac avere, si care considera ca are dreptul de a-si tine propria avere in intuneric. Am scris ca daca situatia nu se schimba ANI risca sa devina un fel de PNA sub Amarie, o institutie care isi rateaza in mod programat scopul fundamental. Dl Georgescu continua sa activeze acolo, fara probleme. Iar la putin timp dupa ce am scris articolul acela situatia s-a repetat aproape identic: ANI are ca scop si stoparea conflictelor de interese, iar unul mare si lat a aparut fix in conducerea ei. Si a ramas acolo, fara probleme.

E vorba de cazul Alice Draghici. Dna cu pricina a fost numita (practic) de partidul lui Dan Voiculescu, pe sistemul algoritmului partizan, sa faca parte din Consiliul National de Integritate, un fel de consiliu director al ANI. Aceeasi dna Draghici este insa si avocata dlui Bradisteanu care a devenit “client” al ANI. Cazul ei a ajuns in atentia presei atunci cand a intervenit la inspectorii ANI pentru a opri cercetarea clientului sau. Nu vreau sa intru in culisele cazului, nu pentru ca n-ar avea importanta, ci pentru ca procedand astfel presa a sarit peste o constatare esentiala: dna Draghici a actionat aflandu-se in conflict de interese intre calitatea de membru CNI si cea de avocat al dlui Bradisteanu. Iar acesta e un fapt care nu depinde de temeinicia argumentelor sau de legalitatea actiunilor sale.

Si, dupa modelul presei, la fel a procedat si Comisia juridica a Senatului continuand sa ignore problema. Astfel, decizia senatorilor a fost, in esenta, sa recomande ca astfel de “incidente” sa nu se mai repete. Or, aceasta recomandare este complet netemeinica si chiar