Premierul Victor Ponta a făcut un exerciţiu de PR interesant, prezentînd Programul Naţional de Atragere de Investiţii şi Creare de Locuri de Muncă. Guvernul are aerul că lucrează, asta a fost ideea exerciţiului. Aş paria însă că între momentul în care scriu eu acest articol şi momentul în care îl veţi citi dumneavoastră veţi avea cu totul alte noutăţi despre Victor Ponta. Între timp, şeful Guvernului va mai fi participat la cîteva emisiuni de televiziune, va mai fi emis cîteva indicaţii pentru procurori şi va mai fi ţinut cîteva conferinţe de presă. Problema cu hipercomunicatorii agitaţi, de genul lui Victor Ponta, e că vor să fie atît de prezenţi pe tot felul de nimicuri, încît în momentul în care vor să comunice ceva chiar important, acel ceva se pierde într-un flux de comunicare masiv, se diluează.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de pupat Piaţa Endependenţi - despre Nabucco, gaze de şist şi viitor Indiferenţa strategică şi iniţiativa pentru Transnistria Balet pe lîngă urs - despre Transnistria, Chişinău, Bruxelles şi Moscova O altfel de întoarcere în interbelic Ideea principală pe care a vrut să o transmită Victor Ponta cu acel plan e că avem nevoie de investiţii. Aş zice că de asta depinde viitorul politic al lui Victor Ponta. România are nevoie să crească peste media europeană pentru ca oamenii să menţină încrederea în Guvern, pentru ca USL să se erodeze suficient de lent cît să mai cîştige alegeri. Ca să crească într-un asemenea ritm, e nevoie de investiţii. Statul nu va avea bani, date fiind deficitele structurale (agravate de USL prin populism). Banii europeni nu sînt suficient de bine absorbiţi pentru a acoperi gaura. Deja vedem un pattern în care structurile de stat şi de partid ocolesc/blochează banii europeni pentru că sînt complicat de furat. În schimb, se calicesc la banii naţionali de investiţii – care sînt uşor de furat, dar sînt puţini. Deci,